Curtea Constituțională

Decizia nr. 714/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi și alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 17 martie 2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Constantin Bălinișteanu și Angelica Ciocan în Dosarul nr. 49.596/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.793D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 11.170 din 28 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 49.596/300/2012, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată de intimații Constantin Bălinișteanu și Angelica Ciocan, într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la executare formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva popririi în Dosarul de executare nr. 1.141/2012 aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că în favoarea lor a fost emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Decizia nr. 3.364/10 noiembrie 2008, reprezentând titlu de despăgubire, conform dispozițiilor Legii nr. 247/2005. Legea nr. 247/2005 reglementa distinct procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire, după cum urmează: dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maximum 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar. În speță, autorii excepției au optat pentru acordarea de despăgubiri în numerar, întrucât suma pentru care a fost emisă decizia sus-menționată era mai mică decât 500.000 lei. Prin urmare, procedura privind emiterea titlurilor de despăgubire s-a încheiat. Or, potrivit dispozițiilor de lege criticate, pentru efectuarea plăților în dosarele aprobate este necesară reluarea procedurii privind emiterea titlurilor de despăgubire, într-o modalitate identică cu cea parcursă deja. Astfel, legea nouă vine și modifică o situație juridică încheiată sub imperiul legii vechi, producând efecte retroactive.

6. Totodată, autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate contravin și art. 44 din Constituție, privind dreptul de proprietate privată, deoarece acestea înlătură efectele titlului de despăgubire emis în favoarea lor prin care se recunoaște un drept de creanță împotriva statului român. În acest sens, menționează că în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului face trimitere la jurisprudența referitoare la încălcările dreptului la respectarea bunurilor persoanelor îndreptățite să primească o reparație pentru imobilele a căror restituire nu mai este posibilă, în special la Cauza Viașu împotriva României, unde a apreciat că o decizie administrativă a autorității locale competente prin care i se recunoaște părții interesate un drept la reparație este suficientă pentru a crea un "interes patrimonial" apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerință în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol. De asemenea, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaște dreptul la o despăgubire reprezintă o ingerință în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol.

7. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Cu privire la art. 44 din Constituție, consideră că legiuitorul este liber să opteze atât în privința măsurilor reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a persoanelor îndreptățite a beneficia de aceste despăgubiri, ținând seama mai ales de realitățile economico-financiare cu care se confruntă statul. Referitor la invocarea art. 15 alin. (2) din Constituție, consideră că această critică este neîntemeiată, sens în care sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 287 din 28 aprilie 2015 și nr. 566 din 16 octombrie 2014.

10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă deciziile nr. 657 din 15 octombrie 2015 și nr. 566 din 16 octombrie 2014.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următoarea redactare:

"

(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

[...]

(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor."

14. În vederea stabilirii obiectului excepției de neconstituționalitate, analizând dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că acestea cuprind două ipoteze: 1) fie sumele de bani sunt stabilite în cadrul procedurii administrative, prin dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013; 2) fie sumele de bani sunt stabilite în procedura judiciară, prin hotărârea judecătorească, rămasă definitivă și irevocabilă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Pentru cele două situații, dispoziția normei este comună, și anume plata sumelor de bani stabilite în una dintre cele două variante se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Raportând circumstanțele litigiului în care a fost invocată excepția la conținutul normativ al art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că prezenta cauză se încadrează în prima ipoteză a textului legal criticat, respectiv în situația existenței unei decizii din 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor reprezentând titlul de despăgubire în care se precizează suma de bani acordată ca despăgubire pentru imobilul preluat în mod abuziv, decizie emisă în temeiul unei hotărâri judecătorești din 2003, definitivă și irevocabilă. Totodată, Curtea constată că situația din speță se încadrează în ipoteza tezei a doua a art. 4 din Legea nr. 165/2013 (potrivit căruia "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi."), de vreme ce cauza având ca obiect contestația la executare se afla, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe rolul instanței judecătorești. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi și alin. (3) din Legea nr. 165/2013.

15. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii excepției de neconstituționalitate sunt titulari ai unui drept de despăgubire pentru un imobil a cărui restituire în natură nu mai este posibilă, drept născut sub imperiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prin emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, drept care, însă, nu a fost valorificat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, din cauza lipsei emiterii unui titlu de plată. Autorii excepției au apelat la procedura executării silite pornite împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în vederea obligării acesteia la plata sumelor de bani stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 ca despăgubire. Considerând că titlul de despăgubire emis în 2008 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor constituie titlu executoriu, autorii excepției au solicitat, iar instanța a încuviințat executarea silită a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

17. Dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 cuprind norme tranzitorii, prin care sunt reglementate diferite situații care au translatat regimul juridic anterior adoptării Legii nr. 165/2013 și care se supun unor reguli speciale, după cum urmează: alin. (1) prevede că plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014; alin. (2) stabilește cuantumul minim al unei tranșe ca fiind 5.000 lei; alin. (3) prevede că pentru plata acestor sume Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; alin. (4) prevede obligația Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a emite titluri de plată în condițiile alin. (1) și (2); alin. (5) stabilește că obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 se vor executa potrivit art. 21 din aceeași lege.

18. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că autorii excepției sunt beneficiari ai Deciziei nr. 3.364 din 10 noiembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlu de despăgubire. Or, în condițiile existenței unui titlu de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura de emitere a titlului de plată este reglementată prin dispozițiile art. 41 alin. (4), care prevăd că acesta se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în conformitate cu graficul de eșalonare stabilit în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 657 din 15 octombrie 2015, paragraful 16). Așadar, autorii excepției - beneficiind de titlu de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - nu se regăsesc în situația reglementată de art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci se regăsesc în situația prevăzută de art. 41 alin. (4) din lege, referitoare la emiterea titlurilor de plată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Ca atare, art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 nu este incident în cauză. În consecință, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportată la cele ale art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 nu are legătură cu soluționarea cauzei și, prin urmare, este inadmisibilă.

19. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 165/2013, referitoare la plata în 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014, a sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunțat, respingând-o ca neîntemeiată. Astfel, referitor la critica raportată la art. 15 alin. (2) din Constituție, privind neretroactivitatea legii civile, prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, paragraful 21, Curtea a constatat că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României (paragrafele 232 și 235), instanța europeană a prevăzut obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textele de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună, în legislația națională, pentru viitor, exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, lucru ce rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, astfel încât instanța constituțională a apreciat că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate nu pot avea caracter retroactiv. Ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Față de acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015, paragraful 14, și Decizia nr. 764 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 657 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, paragraful 15).

20. Prin Decizia nr. 84 din 26 februarie 2015, paragraful 15, Curtea a reținut că este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speță titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. Mai mult, invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 4 septembrie 2012 referitoare la Cererea nr. 57.265/08, pronunțată în Cauza Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 47-52, Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, paragraful 126), Curtea a reținut că modalitatea de valorificare a titlurilor de plată instituită de Legea nr. 165/2013, prin eșalonarea pe o perioadă de 5 ani, în tranșe anuale egale, reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității.

21. În ce privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, consacrat de art. 44 din Constituție, Curtea constată că nici această critică nu poate fi reținută. Așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, paragraful 25, măsura eșalonării plății cuvenite este menită să concretizeze dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite la obținerea de despăgubiri, conferind certitudinea realizării creanței într-un interval de timp determinat în mod inechivoc, cu eliminarea riscului amânării sine die a plății datorate, pe de o parte, și, pe de altă parte, cu evitarea problemelor pe care executarea uno ictu a obligațiilor de plată a despăgubirilor le-ar putea genera, respectiv impactul negativ asupra bugetului național. În plus, stabilirea unei sume minime ce poate fi acordată pentru o tranșă, într-un cuantum rezonabil, este de natură să asigure premisele îndestulării beneficiarilor legii reparatorii, prin realizarea succesivă a creanțelor acestora.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

23. În final, Curtea reține că referirea pe care autorii excepției o fac la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu este pertinentă. Astfel, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, paragraful 26, în contextul legislativ examinat nu se pune problema neexecutării de către organele statului a obligației de plată a despăgubirilor, aspect față de care instanța europeană a sancționat încălcarea dreptului de proprietate privată garantat de Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, art. 41 din Legea nr. 165/2013 vizează eșalonarea plății, nicidecum refuzul executării obligației de plată a despăgubirilor.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Constantin Bălinișteanu și Angelica Ciocan în Dosarul nr. 49.596/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar și constată că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
;
se încarcă...