Curtea Constituțională

Decizia nr. 774/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 și art. 92 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 16 martie 2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu președinte
Marian Enache judecător
Petre Lăzăroiu judecător
Mircea Ștefan Minea judecător
Daniel Marius Morar judecător
Livia Doina Stanciu judecător
Simona-Maya Teodoroiu judecător
Varga Attila judecător
Bianca Drăghici magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 și art. 92 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 500/32/2015 al aceleiași instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.715D/2015.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Vasile Ouatu, avocat David Butnariu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Vasile Ouatu, care, cu titlu prealabil, invocă lipsa punctelor de vedere ale autorităților, arătând că la dosarul cauzei este doar punctul de vedere al Guvernului și, în opinia sa, cel al Avocatului Poporului era necesar pentru soluționarea prezentei excepții. Pe fondul cauzei, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând, pe larg, criticile de neconstituționalitate cuprinse în actul de sesizare al instanței.

4. Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, comunicarea de către autorități a punctelor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate nu este obligatorie. Pe fondul excepției, pune concluzii de respingere a acesteia, ca neîntemeiată, întrucât există jurisprudență în materie și nu au intervenit elemente noi pentru reconsiderarea practicii instanței de contencios constituțional.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 500/32/2015, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 și art. 92 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția a fost ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare privind existența stării de incompatibilitate, întocmit de Agenția Națională de Integritate.

6. În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, cu titlu prealabil, instanta mentioneaza ca invocarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a facut având în vedere exclusiv particularitatile cauzei de fata, vizate fiind doar doua ipoteze, si anume: cea în care consilierul local are calitatea de actionar cu cota nesemnificativa de participare la beneficii si pierderi (de 0,1942% reclamantul si de 0,146%, fiul sau) la o societate pe actiuni cu capital privat care a încheiat contracte de asociere (doua contracte) cu Municipiul Piatra-Neamt, prin Consiliul Local al Municipiului Piatra-Neamt, ori contracte de prestari servicii (45 de contracte) cu societati aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Piatra-Neamt, precum si situatia în care contractul (unicul) dintre societatea la care reclamantul este asociat si administrator, iar sotia sa administrator si o societate specializata aflata în subordinea autoritatii publice locale a fost încheiat pentru prestarea de catre cea din urma societate în favoarea celei dintâi a unor servicii de dezinsectie pentru care este autorizata. De asemenea, instanta precizeaza ca, atunci când a invocat exceptia de neconstitutionalitate, nu a omis din vedere faptul ca asupra dispozitiilor art. 90 si art. 92 din Legea nr. 161/2013 Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat anterior, prin deciziile nr. 1.076 din 14 iulie 2011, nr. 305 din 13 iunie 2013 si nr. 401 din 8 octombrie 2013. Însa instanta considera ca, în ipotezele anterior mentionate, aplicarea fara distinctie a textelor vizate conduce la solutii care vin în contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) si art. 45 alin. (1), coroborat cu art. 53 alin. (2) din Constitutie, fara a se mai retine încalcarea art. 41 alin. (1), având în vedere argumentele Curtii Constitutionale cuprinse în deciziile nr. 1.076 din 14 iulie 2011 si nr. 305 din 13 iunie 2013.

7. Instanta arata ca art. 1 alin. (3) din Constitutie, care prevede ca România este stat de drept, asigura suprematia Constitutiei si corelarea actelor normative cu Constitutia, având drept scop evitarea tendintelor abuzive pe care organele statului le pot manifesta atunci când aplica legea. Din aceasta perspectiva se are în vedere faptul ca art. 90 si 92 din Legea nr. 161/2003 se refera la calitatea de actionar la societati cu capital privat, fara a face vreo distinctie referitoare la cota de participare la profit si pierderi, asa cum se face în art. 89 din aceeasi lege, ori la calitatea pe care o astfel de societate o are în raporturile comerciale, respectiv de furnizor/prestator/executant ori de achizitor/beneficiar. În plus, sustine ca notiunile de "raporturi comerciale" si de "societate comerciala" nu mai sunt definite în legislatia actuala, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila fiind modificata însasi denumirea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale în "Legea societatilor". Ca atare, se apreciaza ca lipsa de claritate a legii conduce la o interpretarea extensiva din partea autoritatii statului chemate sa aplice legea în contrapondere cu o interpretare restrictiva din partea destinatarului actului emis de autoritate.

8. În continuare, autoarea excepției arată că în cazul în care contractele au fost încheiate de o societate pe acțiuni, în care cota de participare la beneficii și pierderi a alesului local este nesemnificativă - cum evident este cazul în litigiul de față -, renunțarea la contracte nu depinde de voința alesului local care are calitatea de acționar. Practic, în situația unui acționar cu o cotă nesemnificativă, acesta se află în situația de a nu putea să își îndeplinească obligația legală prescrisă de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, întrucât acțiunile deținute nu îi conferă drepturi de vot care să poată influența voința societății, în sensul renunțării la contracte.

9. Autoarea excepției apreciază că alesul local, care are calitatea de acționar sau asociat la o societate cu capital privat, cu o cotă de participare la profit și pierderi care nu îi permite să influențeze hotărârile societății, astfel încât nu poate nici încheia și nici renunța la contracte, nu se află în aceeași situație cu cel care are calitatea de "președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere" ori de acționar majoritar. Prin urmare, limitarea dreptului său constituțional, prevăzut de art. 45 alin. (1), de exercitare a unei activități economice, este discriminatorie în primul caz în raport cu cel din urmă, astfel încât nu sunt respectate dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție.

10. De asemenea, autoarea excepției apreciază că, atâta vreme cât nu există o interdicție a alesului local de a fi asociat sau acționar, cu o anumită cotă de participare la profit și pierderi, la o societate comercială cu capital privat, a nu permite, fără distincții, încheierea de "contracte comerciale" - noțiune imprecisă din perspectiva legislației actuale - cu societățile enumerate în partea finală a art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 este de natură a leza dreptul prevăzut de art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 53 alin. (2) din Constituție.

11. În ceea ce privește situația în care consilierul local (și/sau membrii familiei sale conform textului) are calitatea de asociat/acționar și administrator al unei societăți cu capital privat și beneficiază de bunuri și servicii furnizate/prestate de instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori de societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective, dispozițiile art. 90 și art. 92 din Legea nr. 161/2003 depășesc ceea ce este necesar atingerii obiectivului urmărit de legiuitor prin aceste dispoziții și sunt disproporționate în raport cu scopul urmărit.

12. În final, autoarea excepției susține că trebuie avut în vedere faptul că societatea al cărei acționar/asociat este alesul local are nevoie de servicii și bunuri care pot fi prestate/furnizate doar de societăți specializate și autorizate prin legi speciale și care fac parte din categoria celor enumerate în partea finală a art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (energie termică, energie electrică, servicii de salubritate, servicii de dezinsecție etc.).

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale menționate, ci vin să întregească cadrul legal în care sunt îndeplinite atribuțiile specifice demnității publice și dau expresie principiilor amintite în art. 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv imparțialitatea, transparența deciziei și supremația interesului public. Prin urmare, consideră că incompatibilitatea reglementată de art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu are ca efect îngrădirea accesului persoanei la o activitate în alte domenii, întrucât activitatea consilierilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat pentru funcționarea acestora. În final, apreciază că opțiunea aparține exclusiv consilierului local care poate opta pentru exercitarea funcției de autoritate publică cu respectarea regimului juridic al incompatibilităților sau al conflictului de interese ori pentru deținerea unor funcții sau calități în cadrul societăților cu capital privat.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 90 si art. 92 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, având urmatorul cuprins:

- Art. 90:

"

(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective.

(2) Prevederile alin. (1) se aplica si în cazul în care functiile sau calitatile respective sunt detinute de sotul sau rudele de gradul I ale alesului local.";

- Art. 92:

"

(1) Încalcarea dispozitiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.

(2) Consilierii locali si consilierii judeteni care au contracte încheiate cu încalcarea art. 90 au obligatia ca, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, sa renunte la contractele încheiate. Orice persoana poate sesiza secretarul unitatii administrativ-teritoriale.

(3) Încalcarea obligatiei prevazute la alin. (2) atrage încetarea de drept a mandatului de ales local.

(4) Constatarea încetării mandatului de consilier local sau consilier județean se face prin ordin al prefectului, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale.

(5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanta de contencios administrativ competenta.

(6) Prevederile alin. (1) si (3) nu se aplica daca, pâna la emiterea ordinului de catre prefect, se face dovada ca încalcarea dispozitiilor art. 90 a încetat."

18. În opinia autoarei exceptiei, dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) si (5) privind statul de drept si obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 41 alin. (1) referitor la munca si protectia sociala a muncii, art. 45 privind libertatea economica si art. 53 alin. (2) care reglementeaza restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.

19. Curtea Constituțională a mai examinat problema incompatibilităților privind aleșii locali și a statuat, cu valoare de principiu, că acestea reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că încetarea mandatului intervine în temeiul legii în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, și Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013.

20. Totodată, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Curtea a reținut că incompatibilitatea funcției de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean cu anumite funcții private nu este o condiție de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă în același timp o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept.

21. Examinând exceptia de neconstitutionalitate în raport cu art. 1 alin. (3) si (5) din Legea fundamentala, Curtea retine ca, referitor la invocarea principiului securitatii raporturilor juridice, în jurisprudenta sa, a statuat ca autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, are obligatia de a edicta norme care sa respecte trasaturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate si predictibilitate. În ceea ce priveste aceste conditii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat în mod constant, statuând ca o norma este previzibila numai atunci când este redactata cu suficienta precizie, în asa fel încât sa permita oricarei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate - sa îsi corecteze conduita (Hotarârea din 29 martie 2000, pronuntata în Cauza Rotaru împotriva României, Hotarârea din 23 septembrie 1998, pronuntata în Cauza Petra împotriva României), iar cetateanul trebuie sa dispuna de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat si sa fie capabil sa prevada, într-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sa fie, în acelasi timp, accesibila si previzibila (Hotarârea din 26 aprilie 1979, pronuntata în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit). De asemenea, în privinta incidentei normelor de tehnica legislativa în cadrul controlului de constitutionalitate, Curtea a constatat ca, desi acestea nu au valoare constitutionala, prin reglementarea lor legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricarui act normativ, a caror respectare este necesara pentru a asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concura la asigurarea unei legislatii care respecta principiul securitatii raporturilor juridice, având claritatea si previzibilitatea necesare (Decizia nr. 26 din 16 ianuarie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În acest sens, a se vedea Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, sau Decizia nr. 754 din 16 decembrie 2014, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 februarie 2015. Din analiza textelor de lege deduse controlului de constitutionalitate, Curtea constata ca acestea îndeplinesc cerintele mai sus mentionate, fiind norme clare, previzibile si care stabilesc cât se poate de precis conduita alesilor locali.

22. Cu privire la sustinerea instantei judecatoresti ca notiunile de "societate comerciala" si "contracte comerciale" nu mai sunt definite în legislatia actuala, Curtea observa ca, potrivit art. 77 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, "Ori de câte ori prin legi si prin alte acte normative se face trimitere la [...] «societatea comerciala/societatile comerciale», [...], trimiterea se considera a fi facuta la «societatea/societatile reglementata/reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare»." De asemenea, potrivit art. VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor masuri necesare intrarii în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, la data intrarii în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, sintagma "contract comercial" sau "contracte comerciale" se înlocuieste cu sintagma "contract civil" sau, dupa caz, "contracte civile", iar sintagma "contracte sau acte de comert", cu termenul "contracte".

23. Curtea nu poate retine nici critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile constitutionale ale art. 41 privind munca si protectia sociala a muncii, deoarece, potrivit normei constitutionale, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera. Or, incompatibilitatea reglementata de textul de lege criticat nu are ca efect îngradirea alegerii profesiei sau a locului de munca, de vreme ce activitatea alesilor locali trebuie sa se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea crearii cadrului legal de functionare a acestora. În acest sens, a se vedea Decizia nr. 1.076 din 14 iulie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 august 2011, Decizia nr. 305 din 13 iunie 2013, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, si Decizia nr. 401 din 8 octombrie 2013, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 27 noiembrie 2013.

24. Cu privire la critica de neconstitutionalitate raportata la art. 45 din Constitutie, prin Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2016 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 18 martie 2016, Curtea a retinut ca prin textul de lege criticat este limitat accesul liber al persoanei la o activitate economica. Însa aceasta limitare respecta principiul proportionalitatii, deoarece scopul urmarit de legiuitor este justificat de necesitatea exercitarii functiei de viceprimar în conditii de integritate si transparenta decizionala; prevederile legale criticate sunt adecvate scopului urmarit, fiind apte sa duca la atingerea acestuia. Cu privire la caracterul necesar al masurii, se observa ca acesta este justificat, întrucât exclude exercitarea unei functii private, specifice mediului de afaceri, care ar putea aduce atingere interesului public si încrederii cetatenilor în autoritatile administratiei publice în conditiile în care functia de viceprimar poate sa presupuna atributii referitoare la bugetul local. S-a mai observat, de asemenea, ca exista un raport rezonabil de proportionalitate între cerintele de interes general referitoare la buna administrare a banilor publici si protectia dreptului fundamental la accesul liber la o activitate economica. De altfel, prin textul constitutional pretins încalcat se reglementeaza cu privire la garantarea acestuia în conditiile legii. Ca atare, având în vedere criticile de neconstitutionalitate formulate, cele retinute de instanta de contencios constitutional în jurisprudenta sa se aplica mutatis mutandis si în ceea ce priveste prezenta cauza.

25. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 53 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, în realitate, o restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți, ci o garanție de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care au calitatea de consilieri locali și consilieri județeni, prin asigurarea imparțialității, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese (a se vedea în acest sens Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 22 iulie 2013). Ca atare, Curtea reține că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 53 din Legea fundamentală și, prin urmare, norma constituțională invocată nu are incidență în cauză.

26. Față de cele menționate, Curtea constată că dispozițiile legale supuse analizei instanței de contencios constituțional nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate, ci contribuie la crearea cadrului legal pentru îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor specifice demnității publice de ales local.

27. În final, Curtea reține că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese. În acest sens sunt Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, și Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 500/32/2015 și constată că dispozițiile art. 90 și art. 92 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
;
se încarcă...