Curtea Constituțională

Decizia nr. 782/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 15.03.2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gyila Oliver în Dosarul nr. 2.031/226/2014 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.897D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției, deoarece se critică modul de aplicare a textelor de lege criticate, nefiind vorba despre veritabile critici de neconstituționalitate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.031/226/2014, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de apelantul Gyila Oliver, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat de autorul excepției împotriva Sentinței civile nr. 155 din 3 februarie 2015 pronunțate de Judecătoria Făgăraș prin care s-a respins plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a unor contravenții reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că instanța a admis proba cu martori, dar, din cauză că mandatul de aducere a martorului nu a putut fi executat, proba cu martori nu s-a administrat. Judecătorul cauzei "s-a conformat întocmai dispozițiilor alin. (2) al art. 313 din Codul de procedură civilă, apreciind că proba cu martor (i) este utilă în vederea stabilirii/dovedirii existenței/inexistenței contravenției" reținute în sarcina autorului excepției. Susține că, prin invocarea din oficiu a dispozițiilor art. 313 alin. (3) din același cod, judecătorul "a încălcat dreptul la un proces echitabil, având în vedere faptul că nerepetarea procedurii de citare a martorului în timp util prin mandat de aducere echivalează indubitabil cu o respingere conturată a administrării probei cu martori". Arată că martorul din cauză este de profesie șofer și nu are cum să fie găsit acasă în anumite perioade din lună/an. Astfel, autorul excepției susține că "neexecutarea mandatului de aducere pe motiv că martorul desemnat nu poate fi găsit acasă sau nu se înfățișează nu poate genera finalitatea impusă de legiuitor în cuprinsul art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă, pentru că atunci intervine în mod automat inutilitatea aplicării procedurii de emitere și de executare a mandatului de aducere".

6. Totodată, autorul excepției apreciază că "negăsirea martorului la adresa indicată dintr-o singură încercare, fără a-l înștiința concomitent pe acesta cu obligativitatea prezentării lui la următorul termen de judecată prestabilit (eventual sub sancțiunea amenzii judiciare) nu echivalează cu un refuz concret și conturat din partea acestuia de a se prezenta în fața instanței din partea căreia a fost emisă citația și/sau mandatul de aducere". Negăsirea celui propus ca martor nu poate să conducă la finalitatea juridică aplicată în cauza dedusă judecății. Dacă motivul negăsirii/neprezentării martorului nu este refuzul acestuia, atunci aplicarea dispozițiilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă încalcă dreptul părților litigante, atât al reclamantului, cât și al pârâtului/intimatului de a avea un proces echitabil, termenul de soluționarea a cauzei degeaba fiind unul rezonabil, dacă se încalcă principii de drept procesual. În ceea ce privește sintagma de "refuz" din cuprinsul art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă, susține că aceasta nu poate să opereze nici măcar aparent, deoarece în speță nu a existat un refuz concret exprimat nici oral, dar nici în scris din partea martorului desemnat. Atitudinea martorului de neprezentare la instanță nu poate fi catalogată drept pasivitate.

7. Autorul exceptiei mai sustine ca textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (2) si art. 21, precum si celor ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, întrucât prin eliminarea acestei probe neadministrate, prin aplicarea mecanica a dispozitiilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedura civila se încalca liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, judecatorul având obligatia de a respecta principiile fundamentale ale procesului civil. În speta, numai declaratia de martor putea sa ajute în concret judecatorul sa pronunte o solutie corecta si legala. Invoca în acest sens jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalitatii armelor în proces, si anume hotarârile din 18 februarie 1997 si din 24 noiembrie 1997, pronuntate în cauzele Ankerl împotriva Elvetiei, respectiv Niderost-Huber împotriva Elvetiei. Or, în speta, pentru a se putea mentine echilibrul procesual, având în vedere ca intimata pârâta are deja o proba - foto cu aparat radio -, sustine ca prin aplicarea mecanica din partea instantei de fond a dispozitiilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedura civila, nu poate fi plasat într-o situatie dezavantajoasa, neexistând nicio alta proba concludenta si utila în vederea dovedirii nevinovatiei sale. De altfel, textul de lege criticat contravine si art. 314 din Codul de procedura civila.

8. În final, autorul excepției susține că "se impune modificarea textului de lege criticat, în sensul de a se impune prin text de lege obținerea în prealabil tocmai din partea persoanei martorului care a fost citat cu mandat de aducere a unei declarații scrise, condiționate de termen (de exemplu, un termen de 30 zile de la primirea solicitării), în sensul exprimării liberei sale voințe și consimțământ de a-și da acordul în privința ascultării lui ca martor în procesul civil sau, după caz, în materie contravențională". Numai în cazul în care acesta refuză în mod expres să dea declarație de martor, atât în scris, cât și oral, instanța va proceda la judecata fondului.

9. Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate vizeaza modul în care instanta de fond a facut aplicarea art. 313 alin. (3) din Codul de procedura civila si privesc, astfel, modul de aplicare a dispozitiilor de lege criticate. De asemenea, instanta apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiata, sens în care invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.140 din 28 septembrie 2010.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul considera ca, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are competenta de a adopta reglementari cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu cu aplicabilitate la anumite situatii, în mod egal, pentru toti cei interesati în exercitarea acelorasi categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorasi categorii de obligatii. În acest sens, invoca Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994. De asemenea, arata ca sanctiunea pentru neprezentarea martorului este amenda judiciara. În doctrina (a se vedea V. Danaila în G. Boroi (coord.) Noul Cod de procedura civila: comentariu pe articole, vol. I, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2013, pag. 646-647) s-a aratat ca institutia citarii cu mandat de aducere nu este reglementata în legislatia procesual civila, ea constând în înmânarea citatiei de catre organul de politie competent în circumscriptia domiciliului celui citat si prezentarea lui în instanta însotit de organele fortei publice. În cazul neprezentarii martorului dupa emiterea mandatului de aducere, instanta va putea pasi la judecata, dar în egala masura va putea sa ia alte masuri procedurale care raspund principiilor procesului civil (va suplimenta probele, va evalua alte posibilitati de aducere a martorului daca depozitia sa este esentiala etc.). Tot în doctrina s-a aratat ca adoptarea masurii continuarii judecarii cauzei nu este obligatorie, instanta având o mare putere de apreciere în aceasta privinta, urmând sa hotarasca în functie de circumstantele cauzei. Întrucât în unele cazuri este vorba de singurul martor care are cunostinte relevante în cauza respectiva, atunci instanta ar trebui sa insiste în aducerea cu mandat a martorului chiar la un al doilea termen de judecata. Daca martorul poate fi înlocuit, solutia pe care o prevede textul trebuie adoptata cu multa precautiune, o interpretare rigida a textului putând conduce la alterarea spiritului legii si la sacrificarea adevarului în "favoarea" celeritatii (I. Les - Noul Cod de procedura civila: comentariu pe articole, editia 1, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 213, pag. 451). S-a mai aratat ca aprecierea instantei cu privire la aducerea martorului cu mandat presupune, fara îndoiala, discernamânt si evitarea adoptarii acestei masuri ab irato si ca, dupa doua încercari esuate de aducere a martorului cu mandat, instanta va putea proceda la judecata. Totodata, s-a subliniat ca, in ipoteza prevazuta la art. 313 alin. (3) din Codul de procedura civila, nu este vorba de decaderea partii din proba cu martor, întrucât, pe de o parte, decaderea intervine atunci când nu este respectat un termen legal imperativ, iar pe de alta parte, partii nu i se poate imputa vreo culpa pentru sanctionarea ei cu decaderea. (I. Deleanu - Noul Cod de procedura civila: comentarii pe articole, vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2013, pag. 429). În continuare, invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.140 din 28 septembrie 2010, referitoare la norme de lege similare din Codul de procedura civila din 1865. În final, apreciaza ca, având în vedere sustinerile autorului exceptiei privind modificarea textului de lege criticat, exceptia de neconstitutionalitate apare ca inadmisibila.

12. Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. Aceste dispozitii reglementeaza un caz particular de decadere a partii care a solicitat administrarea probei privind audierea martorului, în acest caz, instanta având posibilitatea de a trece la judecata dupa ce a epuizat toate modalitatile procedurale prin care l-ar fi putut determina pe martor sa se prezinte la proces. Invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale privind principiul egalitatii în fata legii, considerând totodata ca dispozitiile de lege criticate nu încalca principiul liberului acces la justitie, respectiv dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil. Prevederile legale criticate reprezinta norme de procedura, iar în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, art. 22 alin. (2) din Codul de procedura civila prevede ca judecatorul are îndatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale. Instanta de judecata în egala masura, va putea sa ia alte masuri procedurale care corespund principiilor procesului civil (va suplimenta probele, va evalua alte posibilitati de aducere a martorului daca depozitia sa este esentiala etc.). În plus, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. a) din Codul de procedura civila, "neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune marturie când este prezent în instanta, în afara de cazul în care acesta este minor" poate fi sanctionata de catre instanta cu amenda judiciara.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat, cu denumire marginală "Refuzul martorului de a se prezenta", care au următorul conținut: "Dacă, după emiterea mandatului de aducere, martorul nu poate fi găsit sau nu se înfățișează, instanța va putea proceda la judecată."

16. În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind liberul acces la justitie, precum si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

17. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile de lege criticate prevad ca, daca, dupa emiterea mandatului de aducere, martorul nu poate fi gasit sau nu se înfatiseaza, instanta va putea proceda la judecata. Se retine ca, potrivit art. 311 alin. (1) din Codul de procedura civila, "Când instanta a încuviintat dovada cu martori, ea va dispune citarea si ascultarea acestora", iar potrivit art. 313 alin. (1), "Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanta poate emite mandat de aducere."

18. Curtea retine ca principala critica a autorului exceptiei de neconstitutionalitate vizeaza ipoteza neexecutarii mandatului de aducere pe motiv ca martorul desemnat nu poate fi gasit acasa, ipoteza în care instanta poate proceda la judecarea cauzei, ceea ce, în opinia autorului exceptiei, încalca dreptul la un proces echitabil. Cu privire la textele similare din Codul de procedura civila din 1865, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 1.140 din 28 septembrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 5 noiembrie 2010, retinând ca acestea reprezinta norme de procedura, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, procedura de judecata este stabilita de legiuitor, evident cu respectarea prevederilor sau principiilor constitutionale. În acest context, Curtea a retinut ca, în temeiul art. 129 alin. 5 din Codul de procedura civila din 1865, instanta are îndatorirea de a-si exercita rolul activ si de a starui în aflarea adevarului, prin toate mijloacele legale, în scopul pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale. Curtea a mai retinut ca textul de lege criticat reglementeaza un caz particular de decadere a partii care a solicitat audierea martorului, instanta având posibilitatea de a trece la judecata daca martorul nu se înfatiseaza nici dupa mandatul de aducere, iar instanta a epuizat toate modalitatile procedurale prin care l-ar fi putut determina pe acesta sa se prezinte la proces. Potrivit art. 1081 alin. 1 pct. 2 lit. a) din Codul de procedura civila din 1865, "neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune marturie când este prezent în instanta, în afara de cazul în care acesta este minor", poate fi sanctionata de catre instanta cu amenda judiciara. În final, Curtea a constatat ca toate aceste aspecte tin însa de modul concret de interpretare si aplicare a legii de catre instanta de judecata, ceea ce excedeaza competentei Curtii Constitutionale.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20. În plus, Curtea reține că instanța nu este obligată să treacă la judecată în ipoteza reglementată de textul de lege criticat, ci, apreciind, în funcție de situația concretă a fiecărei cauze, în temeiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, va decide dacă este cazul să citeze din nou martorul sau să emită alt mandat de aducere sau dacă va trece la judecată.

21. Cu privire la critica de neconstitutionalitate potrivit careia aplicarea mecanica a dispozitiilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedura civila contravine art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiata. Astfel, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntate în interpretarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale, admisibilitatea probei cu martori este, în primul rând, o chestiune care tine de dreptul national. Nu este de competenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a substitui propria evaluare a faptelor cu cele ale instantelor nationale. Sarcina Curtii este de a examina daca procedura în ansamblul sau, inclusiv modul în care a fost permisa depunerea marturiilor, este "echitabila" în sensul articolului 6 paragraful 1. Sarcina de a asigura în fiecare caz individual respectarea exigentelor "unui proces echitabil" revine autoritatilor nationale. (Hotarârea din 27 octombrie 1993, pronuntata în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragrafele 31 si 33). În cazul litigiilor care implica interese private oponente, "egalitatea armelor" presupune acordarea fiecarei parti a unei posibilitati rezonabile de a-si prezenta cauza - inclusiv depunerea personala a marturiilor - sub rezerva conditiilor care n-o plaseaza într-o situatie dezavantajoasa fata de adversarul sau (Hotarârea din 23 octombrie 1996, pronuntata în Cauza Ankerl împotriva Elvetiei, paragraful 38).

22. Așadar, aceste critici ale autorului excepției de neconstituționalitate vizează modul de aplicare a dispozițiilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă de către judecătorul cauzei, ceea ce intră în competența de soluționare a instanței de apel, iar nu în competența Curții Constituționale.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALÃ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gyila Oliver în Dosarul nr. 2.031/226/2014 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
;
se încarcă...