Curtea Constituțională

Decizia nr. 736/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 15.03.2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, excepție ridicată de Adrian Miroslav Merka în Dosarul nr. 37.938/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 2.292D/2016 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care precizeaza ca prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 reprezinta o concretizare a dispozitiilor art. 73 alin. (3) lit. a), art. 16 alin. (3), art. 37 si art. 40 din Constitutie. Prevederile de lege criticate cuprind norme clare, previzibile, iar prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, Curtea Constitutionala a explicat întelesul sintagmei "aceeasi functie" din cuprinsul art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative. Invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit careia dreptul de a fi ales nu este un drept absolut, si sustine ca acesta poate fi supus unor conditionari si limitari compatibile cu dispozitiile art. 53 din Constitutie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 745A din 19 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 37.938/3/2016, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adrian Miroslav Merka într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației de respingere a candidaturii.

5. În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât acestea adauga la dispozitiile constitutionale conditii privind dreptul de a fi ales, conditii pe care legiuitorul constituant nu le-a prevazut. Sustine ca prevederile legale criticate utilizeaza notiuni care nu se regasesc în dispozitiile constitutionale ale art. 37, art. 16 alin. (3) si art. 40 alin. (3) si ca aceste prevederi legale contin sintagme, precum "nu pot fi alesi", "sau în orice alte functii publice" si "sau prin lege", sintagme care sunt neclare, imprecise si imprevizibile, neîndeplinind criteriile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost statuate în jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, considera ca prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 nu respecta exigentele prevazute de art. 53 din Constitutie referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.

6. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor din Constituție invocate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, sens în care invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale prin care instanta de contencios constitutional a mai analizat constitutionalitatea unor prevederi cu continut similar. Invoca deciziile Curtii Constitutionale nr. 61 din 14 ianuarie 2010, nr. 419 din 26 martie 2009, nr. 246 din 4 mai 2016 si nr. 289 din 11 mai 2016. Referitor la invocarea dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, arata ca acestea nu au incidenta în cauza, deoarece Curtea Constitutionala nu s-a pronuntat anterior în sensul neconstitutionalitatii unei solutii legislative similare.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015, care au următorul cuprins:

"

Nu pot fi aleși: (...)

c) persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin lege."

12. În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 37 privind dreptul de fi ales, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si art. 147 alin. (4) privind deciziile Curtii Constitutionale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate instituie condiții de eligibilitate pentru persoanele care candidează la funcția de deputat sau senator. Astfel, pe calea unei reglementări cu caracter de interdicție, prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 stabilesc că nu pot fi alese pentru Senat sau Camera Deputaților persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a fi alese în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin lege.

14. În jurisprudența sa, de exemplu Decizia nr. 419 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, sau Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010, Curtea a statuat că suveranitatea națională, principiu fundamental al statului român, aparține, potrivit art. 2 din Constituție, poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum. Textul constituțional invocat exprimă, așadar, voința constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democrației reprezentative, suveranitatea națională aparține într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranității naționale, manifestată prin exprimarea voinței cetățenilor în cadrul alegerilor libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.

15. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentala, sistemul electoral se reglementeaza prin lege organica. Aceasta norma constitutionala a fost concretizata si dezvoltata prin Legea nr. 208/2015. Asadar, constituantul a lasat în seama legislatiei infraconstitutionale libertatea de a stabili regulile de organizare si de desfasurare a procesului electoral, cu respectarea conditiilor impuse de Constitutie. Conditiile de fond si de forma pe care o persoana trebuie sa le îndeplineasca pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevazute, la nivel constitutional, de art. 16 alin. (3), art. 37 si art. 40, precum si, la nivelul legislatiei infraconstitutionale, de norme cuprinse în aceleasi legi electorale, care se subordoneaza conditiilor generale constitutionale si le dezvolta, totodata, dupa criteriul functiei publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri (a se vedea Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010).

16. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că "fiecare cetățean are dreptul de a fi ales în organele de conducere ale țării sale, iar acest drept poate fi supus anumitor restricții rezonabile" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 70 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 aprilie 2002).

17. Aplicând aceste considerente în cauza de fata, Curtea constata ca prevederile legale criticate nu încalca dreptul fundamental de a fi ales, reglementat prin art. 37 din Constitutie, potrivit caruia o persoana poate fi aleasa, daca are drept de vot si daca întruneste conditiile prevazute la art. 16 alin. (3) si art. 40 alin. (3) din Constitutie. Astfel, prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 dau expresie dispozitiilor constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. a) privind reglementarea prin lege organica a sistemului electoral si art. 16 alin. (3), potrivit caruia functiile si demnitatile publice pot fi ocupate, în conditiile legii.

18. Pe cale de consecinta, Curtea nu va retine sustinerea autorului exceptiei, în sensul ca prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 adauga, nepermis, la Constitutie, de vreme ce reglementarea unor asemenea conditii îsi gaseste temei chiar în dispozitiile art. 16 alin. (3) din Constitutie, la care norma cuprinsa în art. 37 din Legea fundamentala face trimitere.

19. De altfel, adăugarea unor condiții suplimentare la exigențele specifice dreptului de vot, pentru ca o persoană să poată ocupa funcții și demnități publice elective, este motivată de importanța acestora, de rolul organelor reprezentative în exercitarea puterii suverane a poporului și de ideea unei reprezentări responsabile și eficiente, care impune un grad sporit de maturitate politică și civică.

20. Referitor la critica de neconstitutionalitate vizând lipsa de claritate si precizie a normelor supuse controlului de constitutionalitate, Curtea retine ca prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 reprezinta norme de trimitere, urmând a fi interpretate si aplicate prin coroborare cu normele legale care instituie interdictii în materia electorala. În acest sens, Curtea observa ca prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative stabilesc ca: "Persoana eliberata sau destituita din functie potrivit prevederilor alin. (1) sau fata de care s-a constatat existenta conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decazuta din dreptul de a mai exercita o functie sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu exceptia celor electorale, pe o perioada de 3 ani de la data eliberarii, destituirii din functia ori demnitatea publica respectiva sau a încetarii de drept a mandatului. Daca persoana a ocupat o functie eligibila, nu mai poate ocupa aceeasi functie pe o perioada de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupa o functie sau o demnitate publica la data constatarii starii de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdictia de 3 ani opereaza potrivit legii, de la data ramânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a ramânerii definitive si irevocabile a hotarârii judecatoresti de confirmare a existentei unui conflict de interese sau a unei stari de incompatibilitate." Aceste prevederi legale au constituit obiect al controlului de constitutionalitate, iar prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constitutionale în masura în care sintagma "aceeasi functie" se refera la toate functiile eligibile prevazute de art. 1 din aceeasi lege.

21. Cu acel prilej, Curtea a statuat ca, pentru a integra prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua în litera si spiritul Legii nr. 176/2010, astfel încât acestea sa corespunda vointei reale avute de legiuitor la momentul adoptarii lor, continutul acestora trebuie interpretat în sensul ca odata constatata definitiv existenta unei stari de incompatibilitate sau conflict de interese, persoana în sarcina careia aceasta stare a fost stabilita decade din dreptul de a mai ocupa orice alta functie eligibila, prevazuta de art. 1 din lege, pe o perioada de 3 ani de la încetarea mandatului. Curtea a mentionat ca, în litera si spiritul legii, vizând asigurarea integritatii în exercitarea demnitatilor si functiilor publice si prevenirea coruptiei institutionale, poate subzista doar interpretarea potrivit careia o persoana care a ocupat, spre exemplu, functia de consilier local sau judetean si cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau încalcarea regimului privind conflictul de interese nu mai poate ocupa, pe o perioada de 3 ani de la încetarea mandatului, nicio alta functie eligibila (spre exemplu, senator, deputat, primar, consilier local etc.).

22. Numai în această interpretare prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate sunt conforme dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate în condițiile legii. Într-adevăr, Constituția lasă la aprecierea legiuitorului stabilirea condițiilor de ocuparea funcțiilor și demnităților publice, însă acesta trebuie să se conformeze cerințelor de claritate și precizie a normei. În același timp, doar în această interpretare, sintagma "aceeași funcție" îl poată avertiza în mod inechivoc pe destinatarul său asupra gravității consecințelor nerespectării enunțului legal pe care îl cuprinde, astfel încât dreptul la ocuparea și exercitarea funcțiilor publice eligibile să nu rămână teoretic și iluzoriu.

23. În jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a retinut, în repetate rânduri, ca orice act normativ trebuie sa îndeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarându-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 14 noiembrie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, si Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca legea trebuie, într-adevar, sa fie accesibila justitiabilului si previzibila în ceea ce priveste efectele sale. Pentru ca legea sa satisfaca cerinta de previzibilitate, ea trebuie sa precizeze cu suficienta claritate întinderea si modalitatile de exercitare a puterii de apreciere a autoritatilor în domeniul respectiv, tinând cont de scopul legitim urmarit, pentru a oferi persoanei o protectie adecvata împotriva arbitrarului. În plus, nu poate fi considerata "lege" decât o norma enuntata cu suficienta precizie, pentru a permite cetateanului sa îsi adapteze conduita în functie de aceasta; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie sa fie capabil sa prevada, într-o masura rezonabila, fata de circumstantele spetei, consecintele care ar putea rezulta dintr-o anumita fapta (a se vedea Hotarârea din 4 mai 2000, pronuntata în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, si Hotarârea din 25 ianuarie 2007, pronuntata în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).

24. Sub acest aspect, pentru a corespunde exigențelor de claritate, precizie și previzibilitate, Curtea a reținut că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010, în partea referitoare la "aceeași funcție" trebuie interpretate în sensul voinței legiuitorului de asigurare a integrității în exercitarea funcțiilor publice, inclusiv prin stabilirea unor interdicții și aplicarea unor sancțiuni în cazul persoanelor cu privire la care s-a constatat încălcarea regimului incompatibilităților sau conflictului de interese.

25. În aceste condiții, Curtea constată că prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 respectă pe deplin criteriile de precizie și claritate specifice normelor juridice, astfel cum acestea au fost statuate în jurisprudența Curții Constituționale, fiind conforme dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

26. Referitor la invocarea încălcării art. 53 din Constituție, Curtea reține că ineligibilitatea persoanelor cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a fi alese în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, pe durata stabilită prin lege, respectiv 3 ani de la încetarea mandatului, nu contravine dispozițiilor constituționale privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Astfel, limitarea temporară a exercițiului dreptului de a candida pentru aceste persoane nu încalcă dispozițiile art. 53 din Constituție, întrucât ar fi contrar moralei publice, în general, si deontologiei electorale, în special, ca această categorie de persoane - cele cu privire la care s-a constatat definitiv starea de incompatibilitate sau conflict de interese - să candideze pentru ocuparea oricărei funcții elective prevăzute de Legea nr. 176/2010.

27. În final, Curtea constată că dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, nu sunt sub niciun aspect încălcate, întrucât dispozițiile legale criticate nu înfrâng caracterul general obligatoriu al deciziilor instanței de contencios constituțional prin care să fi constatat neconstituționalitatea unor dispoziții din legi sau ordonanțe în vigoare.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALÃ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Miroslav Merka în Dosarul nr. 37.938/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și constată că prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu
;
se încarcă...