Curtea Constituțională

Decizia nr. 717/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08 martie 2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Brașov - Secția penală în Dosarul nr. 4.196/62/2015, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 153 D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită conexarea Dosarului nr. 368 D/2016 la Dosarul nr. 153 D/2016.

4. Curtea respinge cererea de conexare, reținând că dosarele mai sus menționate cuprind critici de neconstituționalitate diferite.

5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se susține că noțiunea de "subiect pasiv" este definită în teoria generală a dreptului, că, din considerațiile pe care instanța le formulează, rezultă că aceasta nu are dubii cu privire la înțelesul noțiunii analizate și că sintagma "subiect pasiv" a fost întotdeauna definită ca reprezentând persoana care este titulara valorii sociale ocrotite. Se conchide că nu este vorba despre o critică de neconstituționalitate, ci despre o dificultate în a identifica subiectul pasiv al infracțiunilor care fac obiectul cauzei.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.196/62/2015, Tribunalul Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată din oficiu, într-o cauză având ca obiect, printre altele, stabilirea vinovăției unuia dintre inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și complicitate la luare de mită.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul criticat este ambiguu și, prin urmare, lipsit de previzibilitate, întrucât Codul penal nu definește noțiunea de subiect pasiv. Se arată, în acest sens, că prevederile art. 35 alin. (1) din Codul penal definesc infracțiunea continuată ca fiind o infracțiune săvârșită la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, definiție ce trebuie coroborată cu prevederile art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora condiția unității subiectului pasiv al infracțiunii continuate este îndeplinită și atunci când: a) bunurile ce constituie obiectul infracțiunii se află în coproprietatea mai multor persoane; b) infracțiunea a adus atingere unor subiecți pasivi secundari diferiți, dar subiectul pasiv principal este unic. Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate se deduce că, atunci când actele materiale săvârșite sunt îndreptate împotriva unor subiecți pasivi diferiți, suntem în prezența unui concurs real sau formal de infracțiuni. Se observă că subiectul pasiv principal al tuturor infracțiunilor este, în mod generic, statul, iar subiect pasiv secundar este persoana căreia îi este lezat un drept, prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală. De asemenea este subliniat faptul că subiectul pasiv secundar al unei infracțiuni nu trebuie confundat cu persoana prejudiciată, aceasta din urmă putând fi diferită și având la dispoziție mijloace juridice specifice de realizare a intereselor sale procesuale. Se face trimitere la doctrină, respectiv la clasificarea subiectului pasiv al infracțiunii în subiect pasiv general și subiect pasiv special. Se arată, totodată, că sintagmele "subiect pasiv" și "același subiect pasiv", din cuprinsul textului criticat, nu sunt definite în cuprinsul Codului penal sau în cuprinsul altui act normativ în vigoare și că acestea sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, ambiguitate ce afectează principiul securității raporturilor juridice, prima condiție ce asigură aplicabilitatea dreptului fiind suficienta sa definire. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la hotărârile din 26 aprilie 1979 și 4 mai 2000, pronunțate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit și Rotaru împotriva României, prin care instanța europeană a subliniat necesitatea asigurării standardului de calitate a legii, ca premisă a respectării principiului legalității incriminării. Se conchide că textul criticat încalcă dreptul la un proces echitabil și principiul legalității incriminării, fiind, prin urmare, contrar normelor constituționale și convenționale invocate în susținerea excepției.

8. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că previzibilitatea normelor juridice presupune ca destinatarii acestora să aibă reprezentarea aspectelor în funcție de care sunt obligați să își modeleze conduita și că, deși normele penale nu definesc noțiunea de "subiect pasiv", aceasta nu ridică probleme de înțelegere sau de interpretare. Se observă că doctrina este unitară în stabilirea aspectului că subiectul pasiv al unei infracțiuni este persoana fizică sau persoana juridică titulară a valorii sociale ocrotite și care este vătămată sau periclitată prin infracțiune, sintagma criticată nefiind de natură a produce dificultăți de interpretare. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 92 din 3 martie 2015, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 1 din 11 ianuarie 2012 și nr. 146 din 12 martie 2015, precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la hotărârile din 15 noiembrie 1996, 25 noiembrie 1996, 4 mai 2000 și 9 noiembrie 2006, pronunțate în cauzele Cantoni împotriva Franței, Wingrove împotriva Regatului Unit, Rotaru împotriva României, Leempoel & S. A. Ed. Cine Revue împotriva Belgiei.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că săvârșirea infracțiunilor continuate de pericol poate fi reținută în cazul întrunirii condițiilor referitoare la unicitatea subiectului pasiv și la existența unei singure rezoluții infracționale, în cazul lor singurul subiect pasiv fiind statul, întrucât acestea se consumă în momentul creării stării de pericol social, în timp ce reținerea săvârșirii infracțiunilor continuate de rezultat este condiționată de unicitatea subiectului pasiv, prevăzută prin dispozițiile legale criticate. Se susține că persoanele care săvârșesc infracțiuni din prima categorie anterior arătată se află în aceeași situație juridică cu cele care săvârșesc infracțiuni din cea de-a doua categorie, dar că această situație nu echivalează cu lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a textului criticat. Se mai arată că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Codul penal reprezintă opțiunea legiuitorului și că sensul sintagmei "subiect pasiv" rezultă, fără dubiu, din interpretarea teleologică a acestora.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 35 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: "Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.".

14. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 20, referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, și ale art. 21 alin. (3), cu privire la dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la legalitatea pedepsei.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare, instanța de contencios constituțional pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 837 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 7 martie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

16. Prin decizia anterior menționată, Curtea a constatat că textul criticat adaugă la definiția similară consacrată prin art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 condiția săvârșirii infracțiunii împotriva aceluiași subiect pasiv. Prin urmare, potrivit actualei reglementări, infracțiunea continuată constă în săvârșirea, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, de acțiuni sau inacțiuni, care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, fiind, astfel, caracterizată prin unitate de subiect activ, unitate sub aspectul laturii subiective și, așa cum s-a arătat anterior, unitate de subiect pasiv. Din acest ultim punct de vedere, Curtea a subliniat faptul că, potrivit art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, condiția unității subiectului pasiv se consideră îndeplinită și atunci când bunurile ce constituie obiectul infracțiunii se află în coproprietatea mai multor persoane sau când infracțiunea a adus atingere unor subiecți pasivi secundari diferiți, dar subiectul pasiv principal este unic.

17. Având în vedere considerentele anterior arătate, Curtea a constatat că, indiferent de existența unui subiect pasiv secundar sau de unicitatea acestuia, persoanele care săvârșesc aceeași infracțiune, în formă continuată, conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, se află în situații similare, atâta vreme cât infracțiunile săvârșite sunt caracterizate prin existența unui subiect pasiv principal unic, și vor beneficia de același regim juridic sancționator.

18. De asemenea, Curtea a reținut că, și în contextul actualei reglementări, care prevede unicitatea subiectului pasiv, infracțiunile de pericol pot fi reținute în formă continuată, atunci când sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute la art. 35 alin. (1) din Codul penal, respectiv unitatea subiectului activ și existența unei singure rezoluții infracționale. În acest caz, subiectul pasiv al infracțiunii este statul, această categorie de infracțiuni consumându-se prin crearea stării de pericol social. Prin urmare, persoanele care săvârșesc astfel de infracțiuni continuate se află în situații juridice similare cu cele care săvârșesc infracțiuni continuate de rezultat, caracterizate prin existența subiectului pasiv principal unic sau prin existența unui subiect pasiv principal unic și a unui subiect pasiv secundar, urmând a li se aplica același regim sancționator.

19. Pentru aceste motive, Curtea a constatat că textul criticat nu este lipsit de claritate, precizie și previzibilitate, așa cum susține autorul excepției, acesta respectând cerințele de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituție.

20. Având în vedere aceleași motive, Curtea a reținut că textul criticat nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât nu generează situații juridice diferite în funcție de existența sau inexistența unui subiect pasiv secundar sau de identitatea subiectului pasiv principal, această ultimă calitate putând fi întrunită de către stat, în cazul săvârșirii unor infracțiuni continuate de pericol. În acest sens, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că discriminarea presupune reglementarea unui tratament juridic diferit în privința unor persoane care se află în situații juridice similare, aspect care nu poate fi constatat însă în prezenta cauză (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015).

21. Așa fiind, Curtea a constatat că nu poate fi reținută nici încălcarea, prin prevederile art. 35 alin. (1) din Codul penal, a dispozițiilor constituționale ale art. 124 alin. (2) conform cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

22. Totodată, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate reprezintă opțiunea legiuitorului, care se încadrează în politica penală promovată de acesta, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, respectând principiul egalității în drepturi a cetățenilor (a se vedea Decizia nr. 683 din 19 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015).

23. Analizând criticile formulate în prezenta cauză, Curtea constată că atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 837 din 8 decembrie 2015 sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză.

24. Distinct de cele reținute prin Decizia nr. 837 din 8 decembrie 2015, Curtea constată că, întrucât prevederile art. 35 alin. (1) din Codul penal nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, nu poate fi reținută nici încălcarea, prin textul criticat a prevederilor art. 7 din Convenție referitoare la legalitatea incriminării și a pedepsei, așa cum acestea sunt interpretate prin prisma exigențelor art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală.

25. Totodată, Curtea reține că dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât garanțiile prevăzute de acestea sunt asigurate, în cadrul procesului penal, prin norme de drept procesual, iar textul criticat este o normă de drept penal substanțial.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Tribunalul Brașov - Secția penală în Dosarul nr. 4.196/62/2015 și constată că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
;
se încarcă...