Curtea Constituțională

Decizia nr. 711/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza a treia din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 07.03.2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mirela Lupașcu, Lenuța Manuela Adăscăliței, Vecturica Răuță, Elena Ruset, Carmen Gorovei și Alina Mădălina Albescu în Dosarul nr. 1.131/110/2014/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.663D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, deoarece accesul la justiție nu presupune și accesul la toate gradele de jurisdicție, iar legiuitorul are libertatea de a stabili regulile de procedură.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 24 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.131/110/2014/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de recurentele Mirela Lupașcu, Lenuța Manuela Adăscăliței, Vecturica Răuță, Elena Ruset, Carmen Gorovei și Alina Mădălina Albescu, în cadrul soluționării recursului declarat împotriva unei decizii civile a Curții de Apel Bacău prin care s-a admis apelul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău și s-a respins acțiunea privind anularea deciziilor prin care pârâta a respins dreptul la venitul lunar de completare, solicitat ca urmare a concedierii colective, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2013 privind aplicarea în perioada 2013-2018 a unor măsuri de protecție socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia arată că legiuitorul a prevăzut calea de atac extraordinară a recursului împotriva hotărârilor date în apel, împotriva hotărârilor date fără drept de apel, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege. Nu există o rațiune obiectivă pentru care hotărârile date în apel în cazul conflictelor de muncă și asigurărilor sociale să fie excluse de la această cale de atac. Faptul că sentințele date în materia conflictelor de muncă pot fi atacate cu apel nu constituie o garanție că hotărârea dată în această cale de atac nu va conține erori ce ar putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, exact ca în speța de față [art. 488 alin. (1) pct. 8, respectiv faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material].

6. Autoarele excepției consideră că se produce o situație de inegalitate de tratament pentru cetățenii care au deduse judecății cauze ce au ca obiect conflicte de muncă și asigurări sociale prin comparație cu cetățenii care au deduse judecății cauze soluționate în apel și supuse dublului grad de jurisdicție. Simpla calificare a cauzei drept conflict de muncă nu poate duce la crearea unei situații de inegalitate de tratament în fața legii. În concluzie, dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă creează o situație discriminatorie între cetățenii care au deduse judecății cauze ce au ca obiect litigii de muncă soluționate în apel și nesupuse recursului și cetățenii care au deduse judecății cauze civile soluționate în apel și care sunt supuse dublului grad de jurisdicție.

7. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 500 din 30 iunie 2015 și nr. 517 din 7 iulie 2015. Astfel, arată că este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui proceduri destinate să asigure soluționarea mai rapidă a unor categorii de litigii și descongestionarea instanțelor judecătorești de anumite cauze. Nu este contrar principiului egalității în fața legii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, cât timp acestea asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. În ceea ce privește reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, Înalta Curte împărtășește argumentul Curții Constituționale ce a statuat în repetate rânduri că, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația liberului acces la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În speță, părțile au putut exercita calea de atac a apelului, astfel încât nu se poate reține o încălcare a principiului accesului liber la justiție în condițiile în care legea nu prevede și calea de atac a recursului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată excepția de neconstituționalitate invocată, nici în raport cu prevederile art. 124 alin. (2) din Constituție.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, îl reprezintă dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu observația că dispozițiile legale criticate din noul Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013. Până la această dată se aplică art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, care are același conținut normativ. Guvernul arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege. În virtutea acestui mandat constituțional, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. Iar, potrivit prevederilor art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Noul Cod de procedură civilă exceptează de la calea extraordinară de atac a recursului hotărârile pronunțate în materiile prevăzute la art. 483 alin. (2). În doctrină s-a arătat că noul Cod de procedură civilă a instituit o categorie nouă de hotărâri judecătorești, anume aceea a hotărârilor care nu sunt susceptibile de recurs, soluția fiind diferită de cea promovată de Codul de procedură civilă din 1865, care a cunoscut categoria hotărârilor ce nu puteau fi controlate pe calea apelului. Rațiunile pentru care legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului sunt determinate, în principal, de imperativul major al descongestionării instanței supreme de un număr considerabil de recursuri, interesul relativ redus al litigiului constituindu-se deopotrivă într-un temei pentru suprimarea căii extraordinare de atac a recursului. Soluția legislativă criticată trebuie analizată în contextul regândirii regimului căilor de atac prin noua reglementare procesual civilă de drept comun, care, cum s-a arătat în doctrină, a adus o schimbare de paradigmă în ceea ce privește sistemul căilor de atac și rolul recursului, apelul fiind calea de atac obișnuită de drept comun, iar recursul fiind o cale extraordinară de atac. În final, în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate, Guvernul invocă deciziile Curții Constituționale nr. 350 din 7 mai 2015, nr. 500 din 30 iunie 2015 și nr. 517 din 7 iulie 2015.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl reprezintă prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, prevederi care au următorul conținut: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Însă, Curtea constată că aceste dispoziții se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015. În procesul în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate, având în vedere că este început în anul 2014, se aplică art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 [având un conținut similar cu cel al art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă], care prevede că: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."Având în vedere acestea, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza a treia referitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale din Legea nr. 2/2013.

13. În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 124 alin. (2) potrivit căruia "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți".

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează cu privire la faptul că hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului. Potrivit art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii." În acest sens, potrivit art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, "Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar art. 214 din aceeași lege stabilește că "Hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului."

15. În cauza de față, autoarele excepției au avut acces la judecarea cauzei în primă instanță, precum și în apel, care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept. Curtea reține că, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, recursul era singura cale de atac permisă împotriva hotărârilor pronunțate asupra cererilor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale, cale de atac devolutivă în temeiul art. 3041 din Codul de procedură civilă din 1865. Pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 și ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, prin Decizia nr. 53 din 20 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 martie 2001, Curtea a reținut că utilizarea unei singure căi de atac ordinare - recursul -, cu termen procedural mai scurt în raport cu cel prevăzut de Codul de procedură civilă și suprimarea căii de atac a apelului, prevăzute de dispozițiile legale criticate, au ca finalitate doar asigurarea celerității soluționării unor asemenea litigii, iar nu încălcarea drepturilor fundamentale invocate. De altfel, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege."

16. Cu privire la criticile de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabile. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, sau Decizia nr. 375 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016).

17. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 privind egalitatea în drepturi din Legea fundamentală - întrucât, în opinia autoarelor excepției, se creează o "situație discriminatorie între cetățenii care au deduse judecății cauze ce au ca obiect litigii de muncă soluționate în apel și nesupuse recursului și cetățenii care au deduse judecății cauze civile soluționate în apel și care sunt supuse dublului grad de jurisdicție" -, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în sistemul actualului Cod de procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară, exercitându-se doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. De asemenea, recursul este o cale de atac nedevolutivă, nefiind permisă rejudecarea fondului, pe calea recursului realizându-se exclusiv o analiză a legalității hotărârii atacate, iar nu și a temeiniciei acesteia. În acest context, legiuitorul a prevăzut că anumite hotărâri, pronunțate în anumite materii, cum sunt conflictele de muncă și asigurări sociale, să fie atacate numai cu apel, singura cale de atac devolutivă, potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă.

18. Cu privire la rațiunea instituirii unei singure căi de atac în materia conflictelor de muncă, prin Decizia nr. 703 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007, Curtea a reținut că, având în vedere specificul și implicațiile lor sociale, conflictele de muncă se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a prevăzut pentru soluționarea acestora două grade de jurisdicție, respectiv o singură cale de atac. Nicio dispoziție constituțională sau reglementare internațională nu stabilește gradele de jurisdicție și numărul căilor de atac care trebuie prevăzute pentru judecarea diferitelor litigii, reglementarea acestor probleme intrând în atribuțiile exclusive ale legiuitorului național. Stabilirea unor reguli diferențiate în această materie, ținând seama de specificul unor litigii sau chiar de situația deosebită, specifică în care se află persoanele implicate, nu are semnificația instituirii unor privilegii ori discriminări.

19. Având în vedere aceste considerente nu se poate susține că dispozițiile care reglementează numai posibilitatea formulării apelului în cazul conflictelor de muncă ar contraveni dispozițiilor constituționale ale art. 124 alin. (2) potrivit căruia "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți".

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALÃ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mirela Lupașcu, Lenuța Manuela Adăscăliței, Vecturica Răuță, Elena Ruset, Carmen Gorovei și Alina Mădălina Albescu în Dosarul nr. 1.131/110/2014/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza a treia din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
;
se încarcă...