Curtea Constituțională

Decizia nr. 679/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 61 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 10.01.2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 61 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Diana Maria Vlad în Dosarul nr. 56/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 290D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2016, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru 17 noiembrie 2016, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin Sentința civilă nr. 7.131 din 22 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 56/3/2015, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 61 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Diana Maria Vlad cu ocazia judecării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect obligarea emiterii unui act administrativ.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că, fiind o persoană fizică ce derulează două contracte de închiriere, este discriminată în raport cu cei care derulează minimum 5 contracte de închiriere, având în vedere faptul că veniturile sale realizate ca urmare a acestor 2 contracte nu se iau în calcul la stabilirea cuantumului indemnizației de creștere a copilului, în timp ce aceia care derulează minimum 5 contracte de închiriere beneficiază de acest drept, veniturile obținute de aceștia fiind încadrate în categoria venituri din activități independente. În acest context, consideră că, întrucât veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt impozabile și supuse plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului indemnizației de creștere a copilului, ca orice alt venit realizat, supus impozitării. Așa fiind, apreciază că se impune "modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor și a Normelor de aplicare ale acesteia, bazate pe definirea activităților independente din art. 61 alin. (2) din Codul fiscal."

5. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că din analiza art. 61 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal reiese că prin intermediul acestor prevederi de lege nu se stabilește sfera veniturilor luate în calcul pentru acordarea unor drepturi patrimoniale, ci se reglementează modalitatea de impozitare a veniturilor persoanelor care au încheiat mai mult de 5 contracte de închiriere, respectiv faptul că aceste venituri sunt incluse în categoria venituri din activități independente și se supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie.

8. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Arată că, astfel cum a fost formulată, autoarea excepției solicită, în realitate, adoptarea unei noi soluții legislative, în sensul modificării numărului de contracte de închiriere derulate de o persoană fizică care determină încadrarea acestora în categoria de activitate independentă. Or, acceptarea unei astfel de critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 alin. (1) din Constituție. Totodată, învederează faptul că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că " (2) Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârșitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria venituri din activități independente și le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. În aplicarea acestei reglementări se va emite ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală."

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, raportat la criticile autoarei acesteia, formulate din perspectiva veniturilor luate în considerare la stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copiilor, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, și Normele metodologice din 31 ianuarie 2011 de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 stipulează că beneficiază de drepturile prevăzute de aceste acte normative, fiind considerate persoane îndreptățite, oricare dintre părinții firești ai copilului/copiilor, oricare dintre soții cărora li s-a/s-au încredințat copilul/copiii în vederea adopției sau au adoptat copilul/copiii, persoana care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, asistentul maternal profesionist, numai pentru copiii săi naturali ori adoptați, precum și persoana care a fost numită tutore.

14. În cuprinsul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 se precizează, de asemenea, că persoanele care în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de o indemnizație lunară. Prin urmare, Curtea constată că la stabilirea cuantumului indemnizației sunt luate în considerare veniturile realizate din salarii și asimilate salariilor, veniturile din activități independente, veniturile din activități agricole, silvicultură și piscicultură.

15. Referitor la categoria de venituri incluse în cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului, Curtea menționează că, în sensul art. 55 din Codul fiscal din 2003 [art. 76 alin. (1) și (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal], veniturile realizate din salarii sunt considerate toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă. Totodată, art. 46 din Codul fiscal din 2003 [art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal] definește veniturile din activități independente și prevede că veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente. Curtea reține că exercitarea unei activități independente presupune desfășurarea acesteia în mod obișnuit, pe cont propriu și urmărind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existența unei activități independente sunt: libera alegere a desfășurării activității, a programului de lucru și a locului de desfășurare a activității; riscul pe care și-l asumă întreprinzătorul; activitatea se desfășoară pentru mai mulți clienți; activitatea se poate desfășura nu numai direct, ci și cu personalul angajat de întreprinzător în condițiile legii.

16. Curtea constată că, potrivit art. 16 alin. (2) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, dreptul la indemnizația prevăzută de art. 2 alin. (1) din această ordonanță de urgență se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri supuse impozitului și copilul nu a împlinit vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap. Prin excepție însă, art. 16 alin. (3) din ordonanța de urgență prevede că plata indemnizației pentru creșterea copilului nu se suspendă în cazul în care persoana îndreptățită se află în una sau mai multe dintre următoarele situații, și anume: primește diverse sume în baza legii, a contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru creșterea copilului, altele decât cele rezultate din desfășurarea efectivă a unei activități în perioada de concediu; primește indemnizații în calitate de consilier local sau județean, indiferent de nivelul acestora; realizează, în decursul unui an calendaristic, venituri supuse impozitului, prin desfășurarea efectivă a unei activități în perioada de concediu, al căror nivel nu depășește de trei ori cuantumul minim al indemnizației stabilit la art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010.

17. În contextul criticilor formulate de autoarea excepției de neconstituționalitate, Curtea precizează că în cuprinsul cap. IV din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, la art. 61 (respectiv art. 83 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal), sunt definite veniturile impozabile din cedarea folosinței bunurilor, astfel:

"

(1) Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile, în bani și/sau în natură, provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal, altele decât veniturile din activități independente.

(2) Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârșitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria venituri din activități independente și le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. În aplicarea acestei reglementări se va emite ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

(3) Sunt considerate venituri din cedarea folosinței bunurilor și veniturile obținute de către proprietar din închirierea camerelor situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una și 5 camere inclusiv.

(4) În categoria venituri din cedarea folosinței bunurilor se cuprind și cele realizate de contribuabilii prevăzuți la alin. (3) care, în cursul anului fiscal, obțin venituri din închirierea în scop turistic a unui număr mai mare de 5 camere de închiriat, situate în locuințe proprietate personală. De la data producerii evenimentului, respectiv de la data depășirii numărului de 5 camere de închiriat, și până la sfârșitul anului fiscal, determinarea venitului net se realizează în sistem real potrivit regulilor de stabilire prevăzute în categoria venituri din activități independente.

(5) Veniturile obținute din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare mai mare de 5 camere de închiriat, sunt calificate ca venituri din activități independente pentru care venitul net anual se determină pe bază de normă de venit sau în sistem real și se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II din prezentul titlu."

18. Curtea reține că prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 1.474/2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a unor prevederi din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2011, și din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, în anexa nr. 1 intitulată "Instrucțiuni de aplicare a unor prevederi din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011", ordin publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 24 mai 2011, la poziția 16 se precizează faptul că veniturile din chirii sunt venituri din cedarea folosinței bunurilor și, potrivit art. 61 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu sunt activități independente și nu sunt luate în considerarea indemnizației pentru creșterea copilului.

19. În situația în care persoana îndreptățită la indemnizația pentru creșterea copilului nu are calitatea de salariat, Curtea reține că, așa cum reiese din conținutul normativ al art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aceasta beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de o indemnizație lunară, dacă, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, a realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din activități independente, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

20. În contextul celor mai sus menționate, Curtea consideră că indemnizația pentru creșterea copilului este un drept al părintelui prin care se suplinesc veniturile pe care acesta nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creșterea copilului. Totodată, problema indemnizației pentru creșterea copilului reprezintă un aspect de politică legislativă asupra căruia legiuitorul este singur îndreptățit să decidă în funcție de realitățile social-economice și demografice ale țării.

21. De altfel, așa cum a subliniat Curtea în jurisprudența sa, spre exemplu Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, scopul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 a fost acela de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar indemnizația pentru creșterea copilului constituie o măsură concretă de protecție socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenței dreptului în sine. Referitor la natura indemnizației lunare pentru creșterea copilului, Curtea, în jurisprudența sa constantă, exemplu fiind Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, sau Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, a statuat că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept constituțional, ci constituie una dintre măsurile de protecție socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituție. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea, Curtea a reținut că acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului este supusă condiției ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda și alte drepturi de asigurări sociale față de cele pe care Constituția le nominalizează în mod expres.

22. Curtea constată că autoarea excepției solicită, în concret, modificarea art. 61 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în sensul ca veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mic de 5 contracte de închiriere să fie și ele luate în considerare la stabilirea cuantumului privind indemnizația de creștere a copilului. În acest context, Curtea reține faptul că legiuitorul a calificat, în cuprinsul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, că veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt acele venituri, în bani și/sau în natură, provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal, altele decât veniturile din activități independente. Însă, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere, acestea au fost calificate ca fiind venituri incluse în categoria veniturilor din activități independente.

23. Din analiza conținutului normativ al art. 61 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată faptul că prin intermediul acestor prevederi legiuitorul nu stabilește sfera veniturilor luate în calcul pentru acordarea unor drepturi patrimoniale, ci reglementează doar modalitatea de impozitare a veniturilor din cedarea folosinței bunurilor ale persoanelor care au încheiat mai mult de 5 contracte de închiriere respectiv faptul că aceste venituri sunt incluse în categoria veniturilor din activități independente și se supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie.

24. Pe de altă parte, în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 sunt nominalizate condițiile în care o persoană poate beneficia de concediu pentru creșterea copilului și de o indemnizație lunară, precum și categoria de venituri care sunt luate în calcul la stabilirea cuantumului acestei indemnizații, respectiv veniturile din salarii și asimilate salariilor, veniturile din activități independente, veniturile din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit, fără a fi incluse în sfera acestor venituri și cele realizate din cedarea folosinței bunurilor (realizate din derularea unui număr mai mic de 5 contracte de închiriere, astfel cum dorește autoarea excepției de neconstituționalitate).

25. Curtea remarcă faptul că în cuprinsul reglementării legale criticate din Codul fiscal legiuitorul a stabilit că numai veniturile din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere sunt calificate ca fiind venituri din categoria veniturilor din activități independente, acestea fiind asimilate cu veniturile comerciale, și considerate a fi obținute din desfășurarea cu caracter de regularitate a unei activități independente. S-a apreciat faptul că exercitarea unei activități independente presupune desfășurarea acesteia în mod obișnuit (cu caracter de regularitate), pe cont propriu (în esență, fără ca persoana care desfășoară activitatea să fie dependentă de o altă persoană, în ceea ce privește remunerația sau condițiile de muncă) și urmărind un scop lucrativ.

26. Așa fiind, Curtea apreciază că reglementarea criticată nu reprezintă o încălcare a principiului egalității în drepturile persoanelor fizice care obțin venituri din chirii, ci, dimpotrivă, reprezintă doar o schimbare a tratamentului fiscal în funcție de caracteristicile activității prestate, aspect esențial în respectarea principiului constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale. Numărul de contracte de închiriere derulate care determină schimbarea categoriei juridice ține de opțiunea legiuitorului, acesta fiind în măsură să stabilească condițiile și limitele în care o activitate desfășurată de o persoană fizică poate fi considerată ca fiind independentă, în accepțiunea legii fiscale.

27. În acest context, Curtea consideră că prevederile legale criticate nu conțin, în sine, niciun viciu de neconstituționalitate, având în vedere faptul că art. 61 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal califică doar natura veniturilor din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere ca fiind venituri din activități independente, iar nu regimul aplicabil acestei categorii de venituri sub aspectul includerii/neincluderii sale în stabilirea cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copiilor.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALÃ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Diana Maria Vlad în Dosarul nr. 56/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
;
se încarcă...