Back

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Civilă

Decizia nr. 1888/2016

În vigoare de la 12.10.2016

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

SURSA: scj.ro

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 04 august 2016, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 568 din 17 mai 2016 de Biroul Individual Notarial B., împotriva debitorilor C. şi D., în vederea urmăririi silite imobiliare a cotei de 1/2 din terenul intravilan situat în satul Vadu, comuna Corbu, jud. Constanţa.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 652 alin. (1) lit. a), art. 666 şi art. 819 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 920/MC/2016, Judecătoria Constanţa a dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 134 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Constanţa a reţinut că din actele dosarului reiese că, în temeiul dispoziţiilor art. 819 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite imobiliare în vederea urmăririi silite a cotei de 1/4 din terenul intravilan situat în satul Vadu, comuna Corbu, jud. Constanţa,

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor legale invocate, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Constanţa, ca instanţă în dscrumscripţia căreia se afla imobilul supus procedurii de executare silită.

Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În cauză, prin cererea formulată, executor judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 568 din 17 mai 2016 de Biroul Individual Notarial B., împotriva debitorilor C. şi D., în vederea urmăririi silite imobiliare a cotei de 1/2 din terenul intravilan situat în satul Vadu, comuna Corbu, jud. Constanţa.

Prin urmare, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite imobiliare formulată în cauză cade sub incidenţa procedurii reglementată de dispoziţiile înscrise în Secţiunea a 2-a din Capitolul II Urmărirea imobiliară a Titlului II Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului, intitulată „Încuviinţarea urmăririi silite” din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., respectiv art. 818-825, Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 819 alin. (1) din acelaşi act normativ, după înregistrarea cererii (de executare silită - s.n.), executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul, încuviinţarea urmăririi îui silite.

Reiese deci, sub aspectul determinării instanţei de executare, că dispoziţiile art. 819 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. instituie norme speciale, cu caracter derogator de la dreptul comun, consacrat în art. 650 alin. (1) din aceiaşi act normativ, stipulând că executorul judecătoresc poate solicita încuviinţarea executării silite doar instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul supus urmăririi. Este vorba, în ipoteza analizată, de stabilirea unei competenţe teritoriale absolute în cazul urmăririi silite imobiliare şi, drept urmare, în cadrul acestei forme de executare silită legea reglementează - cu caracter derogator de la art. 650 - instanţa de executare, fixând în sarcina executorului judecătoresc obligaţia de a solicita încuviinţarea urmăririi silite judecătoriei din circumscripţia căreia se află imobilul urmărit. Cum în speţă executarea silită se solicită a fi efectuată asupra bunurilor imobile deţinute de debitorii C. şi D. în judeţul Constanţa, satul Vadu, comuna Corbu, aflate pe raza Curţii de Apel Constanţa, rezultă că instanţa de executare nu poate fi decât Judecătoria Constanţa, în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul supus executării silite.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la an. 819 alin. (1) din Legea nr, 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...