Back

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Civilă

Decizia nr. 1908/2016

În vigoare de la 13.10.2016

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

SURSA: scj.ro

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 la data de 07 septembrie 2016 cu nr. x/299/2016, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite în dosarul de executare nr. x/2016, la cererea creditorului SC B. IFN SA, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 28 aprilie 2015, împotriva debitorului C.

Prin sentinţa civilă nr. 14467 din 08 septembrie 2016, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a decimat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, în raport de dispoziţiile art. 112 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ., şi de faptul că debitorul principal este „C. - Medic Dentist” cu sediul în Târgovişte, jud. Dâmboviţa, că este competentă să soluţioneze cererea Judecătoria Târgovişte, în a cărei circumscripţie se găseşte sediul debitorului principal, întrucât normele precizate nu instituie o competenţă teritorială alternativă, care să acorde creditoarei un drept de opţiune între instanţa de la sediul debitorului şi instanţa de la domiciliul garantului - debitor obligat accesoriu, fiind vorba de o normă legală imperativă ce reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări.

Prin sentinţa civilă nr. 3466 din data de 29 septembrie 2016, Judecătoria Târgovişte a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă, pe calea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgovişte, a reţinut, în esenţă, că voinţa creditorului a fost în sensul declanşării executării silite împotriva persoanei fizice C., care are calitatea de fidejusor şi garant ipotecar în contractul de credit din 28 aprilie 2015, contract încheiat în calitate de împrumutat de către C. - Medic Dentist. Or, atât timp cât creditorul a înţeles să declanşeze executarea silită doar împotriva fidejusorului, iar cererea de încuviinţare a executării silite este formulată în acest sens, instanţa nu poate avea în vedere la stabilirea competenţei sediul debitorului principal. Noţiunea de debitor, în accepţiunea art 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind interpretată în sens larg, în sensul că poate avea această calitate atât debitorul principal, cât şi fidejusorul sau garantul, important fiind împotriva cui se doreşte declanşarea executării silite. Cum sediul debitorului C. este în Bucureşti, sector 1, Judecătoria sectorului 1 este competentă să soluţioneze cauza.

Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 la data de 07 septembrie 2016 cu nr. x/299/2016, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite în dosarul de executare nr. x/2016, la cererea creditorului SC B. IFN SA în contradictoriu cu debitorul C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 28 aprilie 2015.

Acest contract de credit a fost încheiat Intre creditorul SC B. IFN SA, debitorul „C. - Medic Dentist”, cu sediul în mun. Târgovişte, jud. Dâmboviţa, în caiitate de împrumutat şi garant şi fidejusorul C. domiciliat În Bucureşti, sector 1, iar prin cererea de executare silită formulată la data de 07 septembrie 2016, creditoarea a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu împotriva fidejusorului C.

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau rnai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină Ia rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reţine că cele două instanţe, Judecătoria sector 1 şi Judecătoria Târgovişte şi-au decimat reciproc competenţa de soluţionare a prezentei cauze, având ca obiect încuviinţarea executării silite, cerere formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., Ia solicitarea creditorului SC B. IFN SA împotriva persoanei fizice C., care are calitatea de fidejusor în contractul de credit din 28 aprilie 2015.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În raport de textul legal indicat şi având în vedere că domiciliul persoanei fizice executată silit, C., în calitate de fidejusor, este în Bucureşti, sector 1, şi se află în circumscripţia Judecătoriei sector 1, se constată că aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...