Back

Colegiul Medicilor Veterinari

Codul Deontologic medical-veterinar din 24.10.2010

În vigoare de la 01.03.2011

Te interesează forma portabilă a documentului? O poți cumpăra online în varianta PDF sau Kindle!

Preț: 5,45 Lei cu TVA

Cumpără document în formă actualizată

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

(1) Codul de deontologie medicală veterinară este elaborat în temeiul Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicată, cu modificările ulterioare.

(2) Codul de deontologie medicală veterinară se va respecta obligatoriu de către toţi medicii veterinari înscrişi în Colegiul Medicilor Veterinari, care îşi exercită profesia pe teritoriul României ca medici veterinari în servicii publice, medici veterinari de liberă practică şi medici veterinari salariaţi ai diferitelor instituţii, inclusiv de învăţământ şi cercetare, societăţi comerciale, asociaţii şi altele cu titlu privat.

Art. 2. -

Codul de deontologie medicală veterinară reglementează conduita unitară a membrilor Colegiului Medicilor Veterinari, consimţită şi acceptată ca obligatorie.

Art. 3. -

Medicii veterinari sunt datori să îşi îndeplinească toate obligaţiile ce le revin, conform legilor şi reglementărilor din România.

Art. 4. -

Este interzisă denigrarea profesiei de medic veterinar.

Art. 5. -

Medicii veterinari trebuie să se preocupe continuu a-şi desăvârşi pregătirea profesională.

Art. 6. -

Medicii veterinari trebuie să aibă o ţinută morală demnă în viaţa profesională şi socială.

CAPITOLUL II Îndatoriri profesionale

Art. 7. -

(1) Medicii veterinari trebuie să dea dovadă, în exercitarea profesiei, de demnitate, onestitate, probitate, competenţă şi devotament profesional.

(2) În acest sens, medicii veterinari au următoarele îndatoriri:

a) să nu practice activităţi incompatibile cu demnitatea de medic veterinar, cum ar fi:

- obţinerea de bunuri fără prestarea unei munci echivalente;

- obţinerea de câştiguri ilicite;

- exercitarea unor acte de intervenţionism sau trafic de influenţă;

b) să manifeste corectitudine în redactarea ordonanţelor medicale şi a tuturor actelor sanitar-veterinare; sunt interzise emiterea şi transmiterea de documente (certificate, reţete etc.) în alb, purtând semnătura şi parafa medicului veterinar, fără a fi completate cu textul respectiv;

c) să evidenţieze zilnic activitatea profesională desfăşurată şi să nu întocmească documente neconforme cu realitatea;

d) să nu elibereze medicamente de uz veterinar pentru uzul uman;

e) să respecte normele privind igiena mediului şi protecţia animalelor;

f) să elibereze medicamente de uz veterinar numai pe bază de reţetă eliberată de un medic veterinar autorizat în condiţiile legii.

Art. 8. -

Medicii veterinari trebuie să apere sănătatea publică prin activitatea profesională desfăşurată.

Art. 9. -

În activitatea lor, medicii veterinari trebuie să respecte normele legale de protecţia muncii.

Art. 10. -

(1) Este interzisă uzurparea de titluri sau utilizarea de titluri false.

(2) Este interzis ca medicul veterinar să gireze cu titlul său şi să ofere protecţie persoanelor care nu au calificarea necesară pentru practica medicală veterinară.

Art. 11. -

(1) Medicul veterinar de liberă practică îşi poate afişa numele, cu menţionarea profesiei, eventual a specializării, la intrarea în clădirea în care funcţionează clinica sau cabinetul său. Tăbliţa cu numele, profesia şi specializarea nu poate depăşi dimensiunea de 40 x 60 cm (2.400 cm2) şi nu poate purta texte cu caracter de reclamă. Poate fi afişată şi tăbliţa cu orarul de funcţionare, dar nici aceasta nu poate conţine texte cu caracter de reclamă; dimensiunea şi execuţia acesteia din urmă nu pot fi provocatoare şi nu pot depăşi în dimensiuni dublul tăbliţei cu numele şi profesia.

(2) Dacă locuinţa medicului veterinar se află la distanţă de sediul profesional, el poate să expună la domiciliul său o tăbliţă care să precizeze calitatea sa de medic veterinar, specializarea şi gradul ştiinţific, ale cărei dimensiuni să nu depăşească 10 x 20 cm. şi care poate conţine şi alte informaţii referitoare la activitatea sa de liberă practică.

(3) Activitatea de liberă practică poate fi desfăşurată la sediu şi în teritoriu.

Art. 12. -

(1) Medicii veterinari sunt datori să respecte principiile privind reclama profesională; este interzisă reclama nejustificată sau cu atribuiri de pretinse titluri ori calităţi ştiinţifice. Articolele, lecturile, filmele, emisiunile de radio sau de televiziune, cât şi convorbirile care implică mijloace de informare în masă destinate publicului larg trebuie să aibă caracter educativ, să servească interesul general al profesiei şi să nu constituie un mod de a face reclamă în interes personal.

(2) Medicul veterinar, atât în exercitarea profesiei, cât şi în viaţa socială, poate folosi denumirea profesiei, specializarea sau gradul său ştiinţific, dar fără a avea caracter de reclamă. În exercitarea profesiei, medicul veterinar trebuie să folosească numai acele specializări sau grade ştiinţifice care au legătură cu activitatea pe care o exercită.

(3) Exprimarea unei păreri - verbal sau în scris - trebuie să fie bazată pe observaţii personale sau pe documente autentice corecte ca formă şi conţinut, netendenţioase, expuse clar şi concis.

(4) Medicul veterinar poate acorda declaraţii presei scrise, radioului şi televiziunii în calitatea sa de cetăţean, exceptând cazul bolilor declarabile, care cad sub incidenţa secretului profesional. Declaraţia sa nu poate cuprinde manifestări extremiste, expresii compromiţătoare, opinii nefundamentate ştiinţific, care să ducă la dezinformarea publicului. El trebuie să aibă în vedere toate consecinţele posibile ale declaraţiilor sale.

Art. 13. -

(1) Medicii veterinari sunt datori să păstreze secretul profesional, indiferent de domeniul în care îşi desfăşoară activitatea. Ei sunt exoneraţi de această obligaţie în cazul audierii ca martori.

(2) În caz de vânzare, cumpărare sau schimb al unui animal tratat de medicul veterinar, acesta nu poate să ofere garanţie, atrăgând atenţia asupra acestui lucru celui care vinde animalul. Cazul trebuie consemnat în evidenţa medicului veterinar.

(3) Dacă într-un caz de vânzare-cumpărare cumpărătorul solicită consultaţie pentru stabilirea garanţiei, aceasta poate fi efectuată numai cu acceptul vânzătorului. Acest accept trebuie consemnat în scris, sub forma unui act privat de bază.

(4) În acest caz rezultatul consultaţiei priveşte ambele părţi.

(5) În cazul în care atât vânzătorul, cât şi cumpărătorul aparţin clientelei lui, medicul veterinar poate decide dacă acordă sau nu consultanţă pentru vânzarea, cumpărarea, schimbul sau evaluarea animalului.

(6) Dacă actul de vânzare-cumpărare a avut loc, iar cumpărătorul solicită o consultaţie privind un viciu de garanţie sau o suspiciune a acestuia, medicul veterinar, înainte de acordarea consultaţiei, trebuie să se convingă dacă solicitantul este proprietarul animalului. Locul şi ora consultului, în acest caz, trebuie aduse obligatoriu şi la cunoştinţa celeilalte părţi.

(7) Evidenţele medicului veterinar conţin informaţii care trebuie păstrate cu grijă, pentru a nu periclita păstrarea secretului profesional. În cazuri de vânzare-cumpărare de animale, în evidenţele tehnice se înscriu numai datele strict necesare.

(8) Dacă medicul veterinar face referire la asemenea cazuri în cadrul unor conferinţe, articole de specialitate, eventual publicaţii de altă natură, referirea se poate face numai cu respectarea drepturilor personale.

Art. 14 -

Medicul veterinar chemat în faţa unei instanţe a Colegiului Medicilor Veterinari este obligat, în conformitate cu reglementările în vigoare, să se prezinte în faţa acesteia, cu excepţia unor situaţii deosebite, şi să răspundă cu sinceritate la toate întrebările care îi vor fi puse.

Art. 15. -

Este interzisă practicarea unor activităţi publice sau politice în măsură să aducă prejudicii profesiei, direct sau indirect, precum şi a celor care sunt în contradicţie cu Legea nr. 160/1998, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu prezentul cod.

CAPITOLUL III Drepturi şi îndatoriri faţă de colegi şi colaboratori

Art. 16. -

Păstrarea relaţiilor de confraternitate, bazate pe principii etice şi legale, cu acordarea reciprocă de sprijin moral sau, după caz, de ajutor material, este un drept fundamental al medicilor veterinari.

Art. 17. -

(1) Este interzisă criticarea publică directă sau indirectă a unui confrate.

(2) Sunt interzise cu desăvârşire insulta, calomnia sau orice alt comportament de natură să prejudicieze onoarea, prestigiul sau dreptul la intimitate.

(3) Orice diferend sau stare conflictuală între colegi se va soluţiona numai pe cale amiabilă între părţi sau în faţa unei instanţe a Colegiului Medicilor Veterinari.

(4) Medicul veterinar trebuie să adopte faţă de orice coleg un comportament prin care să îşi asigure respectul şi încrederea acestuia în activitatea sa. Medicul veterinar nu poate critica în prezenţa unei terţe persoane pregătirea, constatările, metodele curative, talentul chirurgical sau comportamentul altui coleg.

(5) Fiecare medic veterinar are datoria să ia apărarea colegilor faţă de criticile nefondate ale diferitelor persoane şi să le respingă.

(6) Dacă un medic veterinar constată o greşeală evidentă în activitatea altui medic veterinar, trebuie să îl atenţioneze cu tact, iar, la nevoie, să îl informeze pe superiorul acestuia sau Colegiul Medicilor Veterinari.

Art. 18. -

(1) Medicii veterinari îşi pot acorda sprijin reciproc în stabilirea unui diagnostic.

(2) Medicul veterinar are dreptul să fie înlocuit temporar numai de către alt medic veterinar înscris în Colegiul Medicilor Veterinari, în condiţiile unei convenţii scrise şi acceptate mutual. De îndată ce titularul îşi reia activitatea, înlocuitorul se va retrage şi îl va informa pe cel înlocuit despre activitatea depusă.

(3) Este de datoria medicului veterinar să ofere toate informaţiile necesare colegului care îl înlocuieşte sau care asigură serviciul de gardă. El trebuie să ofere acestor colegi informaţii despre tratamentele în curs, diagnosticele puse, rezultatele terapiei, iar în cazul epizootiilor, despre starea investigaţiilor. Medicul veterinar înlocuitor şi cel care asigură serviciul de gardă au aceleaşi obligaţii când cedează serviciile.

(4) Medicul veterinar trebuie să îşi programeze în aşa fel lucrările cu termen sau acţiunile oficiale, încât să fie executate de el. Acestea pot fi lăsate în sarcina colegului înlocuitor numai în cazuri bine motivate, iar acţiunile oficiale, doar cu acordul autorităţilor sanitar-veterinare şi numai dacă cel care îl înlocuieşte şi le poate asuma.

(5) Medicul veterinar înlocuit şi cel înlocuitor au drepturi şi obligaţii identice; cu toate acestea, acţiunile în masă pot fi organizate numai cu acordul celui înlocuit. Medicul veterinar înlocuitor trebuie să spună proprietarilor de animale, fără echivoc, că el funcţionează ca înlocuitor, iar după perioada de înlocuire să accepte numai solicitările care nu pot fi considerate drept "racolare de clientelă".

Art. 19. -

În cazul unui consult, relaţiile dintre medicii veterinari trebuie să fie cooperante şi dintre cele mai cordiale; medicul veterinar consultant nu trebuie să se considere superior celui curant.

Art. 20. -

(1) Clientela nu are caracter de teritorialitate şi nici de exclusivitate.

(2) Deturnarea sau încercarea de deturnare a clientelei este interzisă, precum şi orice act de concurenţă neloială.

(3) Medicul veterinar curant, precum şi clientul au dreptul să solicite consultaţia altui medic veterinar.

(4) Este indicat ca medicul veterinar consultant să aibă acordul medicului veterinar curant, cu care va colabora începând de la anamneza detaliată şi până la prescrierea tratamentului de urmat, care se stabileşte de către cei 2 medici după discutarea discretă a cazului.

(5) Alegerea medicului veterinar pentru consultaţie sau consultanţă este dreptul persoanei fizice sau juridice care o solicită.

(6) Medicul veterinar nu trebuie să recurgă la recrutarea incorectă a clientelei prin folosirea de agenţi sau printr-o activitate promoţională incorectă.

(7) Medicul veterinar nu poate oferi unei terţe persoane niciun fel de onorariu pentru că l-ar fi recomandat cuiva.

(8) Activitatea promoţională nu trebuie să aducă atingere drepturilor personale ale altora sau să ducă la concurenţă neloială între medicii veterinari.

(9) Medicul veterinar are dreptul ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea sa să îşi publice în mediile de informare: sediul, adresa, numărul de telefon, orarul de consultaţie, specialitatea. În cazul în care intervin modificări, anunţul poate fi repetat după alte 60 de zile.

(10) Se consideră reclamă incorectă dacă medicul veterinar comunică prin mass-media, în ţară sau peste hotare, informaţii false despre persoana sau activitatea sa. Nu se consideră reclamă incorectă dacă despre medicul veterinar apar studii, interviuri, reportaje, anunţuri. Periodicitatea şi conţinutul acestora nu trebuie să lezeze bunul-simţ. Medicul veterinar nu trebuie să creeze impresia că are rezultate superioare colegilor săi ori că lucrează cu tarife mai mici.

(11) Medicul veterinar trebuie să se abţină să creeze neîncredere în rândul deţinătorilor de animale faţă de alţi colegi în lipsă sau faţă de colegul pe care îl înlocuieşte, fapt ce ar putea avea drept rezultat lărgirea propriei clientele.

Art. 21. -

Medicul veterinar este obligat să răspundă, în limitele competenţei sale, la orice solicitare de consultaţie sau consultanţă. El are dreptul să obţină toate informaţiile despre cazul în speţă, de natură să îi faciliteze consultaţia sau consultanţa.

Art. 22. -

Medicul veterinar poate refuza să îşi ofere serviciile în cazul:

a) neachitării taxelor aferente de către solicitant;

b) când i se refuză furnizarea informaţiilor necesare, inclusiv a celor privind intervenţii anterioare practicate de alt confrate sau de către o persoană care nu are competenţa profesională corespunzătoare;

c) unor atitudini dispreţuitoare, injurioase sau agresive ale solicitantului sau ale unei (unor) persoane care îl însoţesc pe acesta.

Art. 23. -

(1) Tratamentul prescris va fi aplicat de medicul veterinar curant, misiunea medicului veterinar consultant încetând din acel moment. În cazul în care medicul veterinar curant nu este de acord cu tratamentul prescris de medicul veterinar consultant, el poate refuza să îl aplice, solicitând în acest caz o nouă consultaţie. Dacă ea este refuzată de proprietar, medicul veterinar curant îşi poate declina responsabilitatea.

(2) Pentru a preveni orice situaţie litigioasă derivând din cele de mai sus, este necesar ca proprietarul să fie informat despre diagnostic, prognostic, tratament, inclusiv despre preţul aproximativ al acestuia, făcând astfel clientul responsabil de decizia luată.

Art. 24. -

(1) Tarifele vor fi stabilite de fiecare medic veterinar în funcţie de competenţele pe care i le atribuie titlurile profesionale recunoscute oficial.

(2) Pentru asistenţa medicală veterinară prestată medicul veterinar are dreptul la rambursarea cheltuielilor şi încasarea tarifelor pentru manoperă.

(3) Medicul veterinar este obligat să afişeze la dispensarul său tarifele aplicate. Odată cu solicitarea unei prestaţii, deţinătorul de animale trebuie să accepte tariful.

(4) Medicul veterinar, după efectuarea intervenţiei, face calculul onorariului (tariful plus cheltuielile ocazionale) pe care îl încasează, exceptând cazul în care a convenit altfel cu proprietarul. Plata onorariului este obligatorie din partea proprietarului sau a împuternicitului acestuia.

(5) În cazul prestaţiilor asupra efectivelor mari din ferme, onorariul trebuie să fie în raport cu prestaţiile prevăzute în contractul încheiat în prealabil. Deţinătorul de animale va suporta toate cheltuielile ocazionate de consultul animalelor.

(6) Onorariul se plăteşte pentru tratarea animalului bolnav şi pentru consultanţa de specialitate acordată.

(7) Medicul veterinar poate renunţa la onorariu sau la tariful de lucru:

a) dacă tratează animalul unei rude până la gradul al III-lea inclusiv sau al unui alt medic veterinar;

b) dacă proprietarul a suferit o pagubă prea mare în raport cu costul intervenţiei;

c) dacă a tratat animalele unei organizaţii de caritate;

d) dacă a tratat câini ghizi pentru nevăzători sau animale accidentate a căror viaţă era în pericol iminent.

se încarcă...