Back

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Civilă

Decizia nr. 1943/2016

În vigoare de la 18.10.2016

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

SURSA: scj.ro

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti la data de 07 ianuarie 2010 sub nr. x/3/2010, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor B., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Ministerul Finanţelor Publice a pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 6.000.000 RON cu titlu de daune morale şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost trimis în judecată în mod nejustificat prin rechizitoriul întocmit de pârâta B., fost procuror, care a instrumentat Dosarul nr. x/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apei Timişoara şi alte dosare ale aceleiaşi unităţi de parchet împotriva sa sau a altor membri ai familiei sale.

A arătat că trimiterea în judecată i-a cauzat imense prejudicii de ordin moral şi material, imaginea şi reputaţia sa având mult de suferit, iar impactul negativ asupra percepţiei opiniei publice a fost amplificat şi de apariţia, în presă, a unor materiale având la baza portretul fals, de infractor, pe care i l-a creionat fostul procuror atât prin rechizitoriul emis şi intrat în spaţiul public, cât şi pe baza informaţiilor primite de presă de la pârâţi, în cursul urmăririi penale dar şi ulterior trimiterii în judecată.

Raportându-se la vârsta sa, a arătat că suferinţa de ordin moral pe care i-a pricinuit-o trimiterea în judecată pe nedrept s-a repercutat şi asupra sănătăţii sale, care s-a deteriorat generându-i o situaţie medicală tot mai precară, motiv pentru care a solicitat obligarea pârâţilor B., Ministerul Public de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în solidar la plata sumelor de bani sus-menţionate, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (3) C. civ., art. 47 şi urm. C. proc. civ., Decretul nr. 167/1958, dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Decretul nr. 31/1954.

La data de 07 iunie 2010, reclamantul A. a depus cerere precîzatoare prin care a completat acţiunea şi a solicitat în principal obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri în cuantum de 8.000.000 RON cu titlu de daune morale şi, în subsidiar, obligarea pârâţilor să publice considerentele şi dispozitivul hotărârii pe cheltuiala lor într-un ziar de largă circulaţie locală în municipiul Timişoara, precum şi într-un ziar central de largă circulaţie, în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunţate, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 100 RON/zi, pentru fiecare zi de întârziere începând cu data la care se împlineşte termenul de 15 zile pentru îndeplinirea obligaţiei de publicare şi până la data executării efective a obligaţiei de publicare a hotărârii.

În drept reclamantul şi-a întemeiat cererea precizatoare pe dispoziţiile art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (3) C. civ., art. 1 alin. (3) şi (5), art. 13, art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art, 23, art. 26, art. 52 alin. (3), art. 124 alin. (1), art. 132 alin. (1) din Constituţia României, art. 6, 8, 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, art. 1 din Primul protocol adiţional Ia Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, alte dispoziţii şi temeiuri de drept: art. 47 şi urm. C. proc. civ., dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Decretul nr. 31/1954, Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004, Legea nr. 5/1992, jurisprudenţa C.E.D.O., precum şi orice reglementări internaţionale în materie de drepturile şi libertăţi fundamentale a!e omului, Tratatul de Pace de la Paris din 1947, Declaraţia universală a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, art. 15 lit. f), Legea nr. 146/1997, Decizia nr. 778/2009 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 4 din O.G. nr. 34/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 549 din 9 mai 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia puterii de lucru judecat, invocată din oficiu şi a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii B., Ministerul Public, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în şedinţa publică din data de 04 octombrie 2013, s-a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. x/3/2009* pentru a se evita încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Prin sentinţa civilă nr. 1809 din 11 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2009*, s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata de daune morale ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr. 42/A din 4 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul formulat de reclamantul A., a fost schimbată în parte sentinţa apelată, desfiinţată în parte sentinţa şi trimisă spre rejudecare cererea reclamantului împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prin decizia civilă nr. 356 din 4 februarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost modificată decizia sus-menţionată în parte, în sensul că au fost înlăturate dispoziţiile referitoare la desfiinţarea în parte şi a trimiterii cauzei spre rejudecare ia prima instanţă şi a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi decizii ca nefondat

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...