Back

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Civilă

Decizia nr. 1892/2016

În vigoare de la 12.10.2016

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

SURSA: scj.ro

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

La data de 14 mai 2013, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost înregistrată contestaţia formulată de A. împotriva deciziei nr. 545 din 04 martie 2013 emisă de intimata Societatea Română de Televiziune.

Contestatorul a solicitat anularea deciziei prin care intimata a dispus încetarea contractului său individual de muncă şi repunerea părţilor în situaţia anterioară concedierii, prin obligarea intimatei să îl reintegreze pe postul deţinut anterior concedierii şi să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

Prin sentinţa nr. 2535 din 4 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost admisă contestaţia formulată de A.; a fost anulată decizia nr. 545 din 04 martie 2013 emisă de intimata Societatea Română de Televiziune; a fost obligată intimata să reintegreze contestatorul în funcţia şi postul deţinut anterior concedierii; a fost obligată intimata să plătească contestatorutui o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă; a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 2167 din data de 17 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Ape! Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de apelanta-intimată Societatea Română de Televiziune şi, în consecinţă, a fost schimbată sentinţa civilă nr. 2535 din 4 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în sensul că a fost respinsă contestaţia formulată de A. împotriva deciziei de concediere, ca fiind neîntemeiată, cu obligarea intimatului-contestator să plătească apel antei-intimate suma de 1.612 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 80 din 13 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2167 din data de 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Televiziune.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs contestatorul A., solicitând anularea hotărârilor nelegale şi pronunţarea instanţei cu privire la contestarea legalităţii deciziei de concediere.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine armatoarele:

Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra contestaţiei în anulare este aceea că o astfel de hotărâre este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, prin decizia asupra căreia s-a exercitat contestaţia în anulare (nr. 2167/2014), Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat apelul declarat de intimata Societatea Română de Televiziune, această hotărâre fiind definitivă, în conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) şi art. 460 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 634 alin. (4) şi art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, în aplicarea art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nici hotărârea pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare şi anume, decizia nr. 80 din 13 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs, nu este supusă căii de atac a recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...